Întrucât rămășițele sfinte ale Cuvioasei Parascheva se află la Iași de mai bine de 300 de ani, românii au acordat o semnificație deosebită zilei de 14 octombrie. Mii de credincioși vizitează Iașiul pentru a se închina relicvei persoanei pe care o consideră a fi „extrem de valoroasă și mult folositoare”.
Când oamenii ajung la „Cuvioasa”, așa cum se referă la ea prietenii ei, aceștia se roagă pentru ajutor în probleme comune, îi cer eliberare de dificultățile cu care se confruntă, sănătate, mai mulți bani pentru casă și fericire. Iar Sfânta acordă atenție fiecărui om în parte și acționează rapid pentru a-i ajuta pe cei care își pun încrederea în puterea ei și se îndreaptă către ea în rugăciune fierbinte. Cuvioasa a făcut nenumărate minuni.
Și astăzi, Cuvioasa continuă să facă minuni pentru toți cei care vin la ea cu credință de peste tot de pe glob, nu doar în Epivata, unde casa părintească a fost transformată în catedrală în cinstea ei, sau în Catedrala Mitropolitană din Iași.
Aceste minuni au fost descrise de credincioşi în scrisori trimise preoţilor care slujesc în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, care au fost publicate în „Patericul Românesc” sau în cartea „Suferinţele maicii Blondina, o martiră a Siberiei”.
Un inginer care suferea de plămâni a fost internat într-un spital. Mama sa a vizitat în tot acest timp moaștele Cuvioasei Parascheva și a implorat sfânta pentru bunăstarea fiului ei. Procedura a fost amânată continuu de către medici timp de două săptămâni. Aceștia au informat pacientul că nu mai are nevoie de operație și să plece acasă după ce au observat că leziunile pulmonare au dispărut prin magie pentru că „este cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!”.
Într-o zi, o femeie de 40 de ani a alergat isteric prin Sfânta Mitropolie în timp ce plângea necontrolat. A fost întrebată ce are de un preot care era prezent în acel moment acolo. Ea l-a informat că are sinuzită, dar pentru că nu a avut timp să aibă grijă de ea însăși, a ajuns la dureri de cap chinuitoare înainte să i se umfle tot capul. Când în cele din urmă a mers la medic, acesta a informat-o că întregul interior al creierului ei era acoperit de puroi și că va trebui să-i facă o operație foarte dificilă, dar că nu va putea face față și că ar trebui să se pregătească de moarte. Ea și-a recunoscut credința în Dumnezeu când preotul a întrebat-o mai multe detalii de suflet, dar rareori a participat la slujbe din cauza locului de muncă, a timpului petrecut îngrijind copiii ei și a sărăciei extreme în care trăia. Părintele i-a făcut un pomelnic și a adus-o la Cuvioasa, unde și-a săvârșit închinarea. Potrivit preotului, a dat peste ea pe stradă trei luni mai târziu, arătând fericită și sănătoasă. Ea i-a răspuns: „La vreo trei săptămâni după ce am dat pomelnicul, a început să-mi curgă puroi din nas şi a curs mult timp. S-a scurs toată infecţia de pe creier şi m-am făcut sănătoasă.“
Un micuț care avea trei ani și jumătate nu mai vorbea brusc. Mama a venit apoi la Sfânta Parascheva pentru a cere ajutor în timp ce ținea pruncul în brațe. Plângea în timp ce se ruga și micuțul a țipat: „Mamă, mamă! Aici este Doamne, Doamne!“. Mama l-a adus acasă sănătos și și-a exprimat din inimă recunoștința pentru salvatoarea Parascheva.
Un preot din Transilvania susține că în timp ce suferea de o boală pulmonară și primea numeroase injecții cu antibiotice, a început să-și piardă vederea. Și-a confirmat calvarul după ce a mers la medic. Preotul a sărit în tren și a ajuns imediat la Iași. Era ora 22:00. Catedrala era închisă. A petrecut câteva ore rugându-se, în timp ce plângea, afară, lângă zidul unde se aflau moaștele Sfintei Parascheva. În mod surprinzător, s-a simțit sănătos a doua zi, iar astăzi, când nu mai are nicio problemă nici cu ochii, nici cu plămânii, continuă să slujească Sfânta Liturghie la o mănăstire ardeleană.
O doamnă a călătorit odată de la București la Sfânta Parascheva în dar cu un covor persan mare și rafinat. A fost întrebată ce înseamnă acest cadou de către preotul care se afla la racla Cuvioasei. Ea i-a explicat că soțul ei, în vârstă de 45 de ani, nu se simțea bine și, în ciuda progreselor în medicină, doctorii nu au reușit să-i descopere un tratament, îndemnându-l să se pregătească să decedeze pentru că avea cancer. Cu toate acestea, un prieten a trecut pe neașteptate pe la ei pe-acasă într-o zi și i-a informat că pleacă la Iași, sugerându-le să-i dea niște bani cu pomelnic și să-l transporte pe bărbat la Sfânta Parascheva. Bărbatul și-a revenit din boală în mod incredibil, fără să ia niciun medicament, după aproximativ două luni, iar în semn de mulțumire, femeia a venit personal cu această ofrandă neobișnuită la dătătoarea de salvări de necrezut.
În prima jumătate a secolului al XI-lea a trăit Sfânta Cuvioasă Parascheva. Ea s-a născut în Epivata, oraș pe care acum îl reprezintă Boiados, pe malul Mării Marmara. Această zonă nu era departe de Constantinopol, care este acum Istanbul. La acea vreme, Constantinopolul a servit drept capitală a Imperiului Bizantin.
Din moment ce moaștele ei sunt adăpostite la Iași de mai bine de 350 de ani, este foarte venerată în Moldova pentru că este văzută drept protectorul zonei. Pentru cei care o folosesc pe sfânta ca mijlocitor în rugăciunile lor către bunul Dumnezeu, se afirmă că moaștele ei sunt un adevărat izvor de vindecare spirituală și trupească.
La 13 iunie 1641, moaștele Sfintei Parascheva au fost aduse la Biserica Trei Ierarhi. În urma plății de către Vasile Lupu al Moldovei a obligațiilor Patriarhiei Constantinopolului, rămășițele sfinte au putut ajunge astfel la Iași. Ca urmare, membrii sinodului și patriarhul Partenie I au hotărât să dăruiască domnitorului Moldovei moaștele minunatei Parascheva ca semn de recunoștință „pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (n.r. – Țara Moldovei)”.