Marina Almășan a trecut printr-o experiență traumatizantă ca urma a infectării cu COVID-19. Prezentatoarea TV a luat teribila viroză și a ajuns la spital, de mai multe ori, pentru tratament.
A făcut tot posibilul să evite oribila întâlnire cu temutul virus, însă norocul nu i-a mai surâs la aproape un an de la declanșarea pandemiei. Mai greu a fost că vedeta s-a frâmânt atât pentru suferința ei cât și pentru părinţii ei, cu care se întâlnise de curând.
Marina Almășan a recunoscut că nu a putut să vorbească despre experiența ei decât după ce s-a vindecat.
Am ales să nu vorbesc despre boala mea, atâta timp cât ea era în plină desfăşurare…Știam că un astfel de “jurnal de front” mi-ar fi adus un oarecare “rating”, am detestat întotdeauna obţinerea “simpatiei”…În fine, pentru că sunt lucruri în viaţă despre care îţi propui să vorbeşti numai după ce simţi că le-ai lăsat în urma ta”, a povestit Marina Almășan pentru site-ulfemeide10.ro, citează okmagazine.ro.
În urma mea, sper, a rămas un virus care m-a atacat mişeleşte, îngenunchind toată prudenţa care m-a caracterizat, în tot acest an. Nu mă întrebaţi cum l-am luat. De unde. De la cine. Sunt unul din cei mai corecţi purtători de mască, “spălători” de mâini şi “păstrători” de distanţare fizică, în plus, sunt un om sănătos, care se hrăneşte corect, doarme bine, face sport şi are o atitudine pozitivă. Şi totuşi…fix de Ziua femeii…mie mi-a pătruns în viaţă Covid-ul. Mai întâi cu o durere atroce de coloană, însoţită de o febră moderată şi o discretă tuse de genul celor pe care le dobândeşti, de regulă, atunci când ieşi dezbracat, în frig”, mărturiseşte vedeta.
„Primul gând a zburat către parinţii mei. Întreg anul mi l-am petrecut iubindu-i prudent, de la distanţă, respirându-le aerul apropierii prin măşti (uneori două suprapuse), refuzându-mi constant îmbrăţişările de care mi se făcuse atât de dor…Şi iată…ceasul rău! Cu două zile înainte de apariţia simptomelor, fusese ziua mamei şi –deşi sub adăpostul măştii – petrecusem o oră întreagă,la poveşti…
Le-am dat , telefonic,cu jumătate de gură, verdictul… Mă simţeam vinovată pentru orice suflet care ar fi putut avea de suferit, din cauza mea”, a spus Marina.
“Starea nu-mi era mai rea, dar aveam nevoie de confirmarea oficială a bolii. Testul PCR a plecat de la mine la prânz, cu Ambulanţa şi s-a întors pe-nserat,sub forma unui mail,purtând un conţinut devastator…POZITIV.
Un tratamentambulator –fixat corect, ştiinţific şi “nu după ureche”, pluscâteva vizite repetate, la control, acesteaau însemnat COVID-ul meu, exprimat “în două vorbe”.
Am intrat, pe poarta Spitalului Matei Balş de nenumărate ori, în aceste două săptămâni. Pentru a căuta, întâi de toate, leacul care ar fi putut însemna profilaxia pentru parinţii mei,apoi pentru a-mi primi propriul tratament,apoi pentru a fi monitorizată în ce fel organismul meu răspunde schemei fixată de medic. Dar trebuie să treci tu însuţi (sau cineva drag ţie)prin boală, pentru a înţelege aceste lucruri”, a spus ea.