Maria Dragomiroiu a evocat amintirile Paștelui din copilărie și a făcut o mărturisire tristă pentru fanii săi. Artista este una dintre cele mai apreciate din țara noastră, iar poveștile și sfaturile sale sunt ascultate de toată lumea, indiferent de vârstă.
Cu toate acestea, printre amintirile sale despre Paștele din tinerețe, Maria Dragomiroiu a dezvăluit că simte că se apropie de finalul carierei. La vârsta de 67 de ani, artista se întoarce mereu în copilărie, rememorând cu nostalgie momentele petrecute acasă, în sânul familiei.
În special, Paștele este sărbătoarea care o duce și mai mult cu gândul la acele timpuri. În emisiunea „Vorbește lumea”, Maria Dragomiroiu a vorbit despre energia și echilibrul pe care le obține în fiecare an la Învierea Domnului.
„Este Vinerea Mare, este o zi de suflet înainte Sfintelor Paști, în care se merge la cimitir și se jelesc morții. Așa știu eu de când era la țară și mergeam cu mama.
Așa mă apucă niște emoții, pentru că retrăiesc momentele de atunci. Pregătirile pentru Paște arată ca la orice român. Românul este iubitor de tradiție.
Aceste sărbători ne încarcă sufletește, ne ajută să mai mergem încă un an. Credința este singura care ne mai poate aduce într-un fel de echilibru”, a dezvăluit Maria Dragomiroiu.
În timpul sărbătorii de Paște, interpreta de muzică populară petrece timpul alături de familie și de nepoți. Cu toate acestea, în copilărie, mirosul specific al sărbătorii era cel de fum, care venea din grădinile în care se făcea curățenie, de flori proaspăt înflorite și de gogoși proaspete.
„Au venit toți nepoții, cei patru nepoți ai mei. Am încondeiat ouăle. Când eram mică, la țară, strângeam bojii. Sunt niște plante din care rămâne partea asta lemnoasă, care se usucă.
Joia mare se face curat prin curte, prin grădină, se văruiesc pomii. Toată lumea strânge buruienile uscate și face foc mare. Miroase a proaspăt. Viața o ia de la capăt și mai avem speranță.
Iar după ce am făcut curat, mămica mea făcea gogoși. Într-un lighean făcea gogoși mari și simple. Și chema toți copiii din sat. Și mâncăm din alea și mai mare bunătate nu exista.
Mergem la denie. Iar astăzi, când este Vinerea Mare, când se lasă seara, mergeam cu mămica mea la Biserică și lângă fiecare cruce, era câte o persoană care îi jelea pe cei plecați departe. Era un cor, se crea o atmosferă apăsătoare”, și-a amintit Maria Dragomiroiu.