Livia Eftimie, primul mesaj după divorțul de Cătălin Bordea: ”Nu ești niciodată de ajuns. Pentru că n-ai fost vreodată. Și nici nu vei fi”

În urmă cu aproape un an, Livia Eftimie a părăsit căminul conjugal – după o relație de 10 ani cu Cătălin Bordea și și-a găsit fericirea în brațele celui mai bun prieten al soțului ei, Spike, cel care le fusese și cavaler de onoare la nuntă.

Până acum Livia a preferat să păstreze tăcerea

De atunci, comediantul nu s-a ferit să vorbească despre drama din viața sa, însă fosta lui soție nu a oferit – până acum – nicio reacție publică.
În primăvara anului trecut, Cătălin Bordea și Livia Eftimie au decis să divorțeze după 4 ani de căsătorie. Cei doi s-au cunoscut în anul 2012 și s-au cununat civil în anul 2014, iar în anul 2019 s-au cununat religios.

După ce CanCan a făcut publice primele imagini cu fosta lui soție și Spike, cel mai bun prieten al lui – în timp ce se bucură de noua lor relație de iubire, Livia a preferat să păstreze tăcerea, în timp ce comedianul și-a expus drama public și a vorbit deschis despre suferința sa.

Recent, Livia a reușit să atragă – din nou – atenția, de data aceasta în mediul online. După o perioadă lungă de timp în care a decis să-și închidă contul de Instagram, de ceva vreme, fosta soție a lui Cătălin Bordea a revenit pe rețelele de socializare, însă nu oricum. Aceasta a publicat un mesaj neașteptat.

Fără a menționa dacă textul îi aparține sau nu, bruneta a scris un mesaj care face referire la anumite sentimente, trăiri și amintiri – text care a lăsat loc de interpretări și a ridicat multe semne de întrebare.

Ce mesaj a scris fosta soție a lui Bordea

”Câteodată merită să trăiești și doar pentru un apus de soare. Pentru o cană de cafea cu mult lapte, așa cum iți place. Pentru îmbrățișarea unui prieten, pentru o prăjitură la care poftești de mult. Pentru sentimentul de acasă.

Pentru oamenii puțini care ți-au rămas, pentru drumurile lungi cu mașină, pentru prima întâlnire cu oceanul, pentru vocea din telefon care spune că-i lipsești. Dar câteodată îți vine să mori. Doar pentru că nu ești niciodată de ajuns.

Pentru că n-ai fost vreodată. Și nici nu vei fi. – Ți-am povestit cum a fost când am descoperit timpul? – Știi că atunci când eram mică și plouă afară, stăteam pierdută ore întregi la geam uitându-mă cum fulgera?

N-au copilărit împreună, dar era ca și când. Ea nu mai cunoscuse pe nimeni așa. Brutal de sincer, apăsat în discurs, ușuratic cu gândurile. Și cu cuvintele uneori.

Prea mari ca să le facă față, prea mici ca să îl încapă. Se pierdea în pledoarii, în idei, în ce are de făcut. Ea îl asculta atent și încerca să audă. Să asculte dincolo de vocile care îl strigau în cap.

Lui îi e frică de întuneric, pe ea o sperie prea mult lumina. Ei îi place căldura, el are nevoie de distanță. Se întâlneau în penumbră, în mijloc, în purgatoriu. Niciodată prea bine, cu gândul mereu la mai rău. Ei nu erau buni. Nici răi. Erau oameni”, este o parte din textul publicat de Livia, pe Instagram.