Interviu în The Guardian cu regizorul român, Cristian Mungiu: „Iubim Occidentul, dar vest-europenilor nu le pasă de noi. Ei cred că toți vorbim rusă”

Câștigătorul Palme d’Or a explorat tema avortului în România natală, iar în RMN, regizorul abordează direct sentimentul anti-imigranți.
„Să ne gândim că vestul ne urmărește”, spune primarul unei localități, sperând să calmeze o mulțime agitată de săteni transilvăneni. Dar sătenilor nu pare să le pese.

RMN este despre opinii incorecte politic, puse în fața noastră a tuturor

Adunați într-un cămin cultural își varsă furia față de trei din Sri Lanka angajați de brutăria locală, ei sunt supărați pe toate: închiderea minei din apropiere; sătenii care au plecat pentru locuri de muncă mai bine plătite în Germania și volumul de muncă rămas acasă; presupusul atac al Occidentului asupra familiei tradiționale; ipocrizia Uniunii Europene. „Am scăpat de țigani”, strigă un bărbat furios, „și acum ne luptăm pentru străini?”

Aceasta este doar o scenă din RMN, noul film al lui Cristian Mungiu, un regizor câștigător al Palme d’Or a cărui activitate a adus România în fața atenției publicului de cinema din vestul Europei. Când Mungiu a făcut turneu cu filmul la toate festivalurild europene anul trecut, unii oameni au presupus că părerile sătenilor sunt și ale lui.

Externe - 02 nov, 15:24

Zelenski le cere aliaților occidentali să permită Kievului să atace trupele nord-coreene din Rusia

„Trebuia să le reamintesc că aceste opinii foarte incorecte din punct de vedere politic există și trebuie abordate cumva”, spune el în interviul din The Guardian. „Mulți oameni se gândesc la aceste lucruri, dar nimeni nu vorbește deschis despre asta. Și toată lumea este convinsă că are dreptate, chiar și partea progresistă.”

Mulți oameni se gândesc la aceste lucruri, dar nimeni nu vorbește deschis despre asta

RMN a fost inspirat de un incident din viața reală din ianuarie 2020, când locuitorii comunei Ditrău din centrul României au boicotat o brutărie din cauză că aceasta angajase lucrători din Asia de Sud, iar 1.800 dintre ei au semnat o petiție prin care solicitau ca imigranții să nu mai intre în regiunea lor. După amenințări cu violență, srilankezii au trebuit să fie găzduiți într-un alt sat.

Incidentul a atras atenție generală a presei în România, nu în ultimul rând pentru că ar fi arătat măsura în care minoritatea etnic maghiară care a condus boicotul a fost aliniată ideologic cu guvernul de extremă dreaptă a lui Viktor Orbán din statul vecin.

„Unii români i-au sprijinit pe săteni, dar cei mai mulți dintre ei i-au susținut pe muncitorii străini”, spune Mungiu. „Dar lucrul care mi-a declanșat interesul a fost că până și acea parte a populației care a susținut muncitorii străini era la fel de intolerantă ca și oamenii care sunt împotriva lucrătorilor străini – cu excepția faptului că erau intoleranți față de întreaga minoritate maghiară”.

Mungiu spune că, deși nu a vrut să acorde scuze minorității maghiare pentru comportamentul lor, a început să înțeleagă de ce aceștia au procedat așa după ce a petrecut ceva timp în sat și au vorbit cu toți cei implicați în caz.

„Etnicii maghiari încă încearcă să-și țină comunitățile închise față de majoritate, vor să-și continue religia, educația și limba – obiceiuri care datează de când Transilvania a devenit parte a României”, spune Mungiu.

„Ei nu au considerat niciodată că sunt intoleranți față de străini. Nu le pasă neapărat de străini: este vorba că nu vor să deschidă comunitatea nimănui din altă parte din țară.” Când s-a întors la Ditrău cu filmul terminat și l-a arătat sătenilor, spune că mulți dintre ei i-au spus după aceea că se simt vinovați.

Iubim Occidentul, dar vest-europenilor nu le pasă de noi. Ei cred că toți vorbim rusă

Ceea ce face ca filmul lui Mungiu să dea de gândit mai ales spectatorilor occidentali este furia față de Uniunea Europeană pe care ne-o dezvăluie în mijlocul unui spațiu post-sovietic care este adesea văzut ca unul dintre câștigătorii globalizării. (Din 2014, românii au dreptul de a lucra în toate țările UE fără permis de muncă).

Un lucrător francez al unui ONG, aflat în oraș pentru a număra populația de urși de pe dealurile din jur, se ridică pentru a pleda în favoarea toleranței, dar sătenii îl ironizează numindu-l „domnul Êgalité-Fraternité”. Oricum, întreabă ei, care este rostul unei Uniuni Europene care finanțează programe de biodiversitate, dar nu plătește pentru asfaltarea drumurilor?

Mungiu vorbește în interviu și despre cât de reală este această frustrare față de apartenența la UE. „Sunt sigur că este mult mai profundă”, spune el. „Aparține acestui egoism pe care îl au oamenii de a dori întotdeauna să aibă cea mai bună parte din toate.

„România este încă una dintre țările cu cea mai pozitivă atitudine față de aderarea la UE. Ei înțeleg beneficiile, deoarece libertatea de circulație reprezintă o diferență uriașă. Dar oamenii se străduiesc să înțeleagă că există oameni în alte părți ale lumii care au aceleași probleme pe care le aveam noi acum 20 de ani.

Nu este rezonabil să te aștepți să fii tratat bine atunci când călătorești spre vest și apoi să-i tratezi ca pe un rahat oamenii care vin mai de la est decât tine.”

Cu toate acestea, a existat o problemă reală de lipsă de comunicare între Europa de Est și Europa de Vest, spune Mungiu. „Educația noastră ne-a învățat să iubim vestul: îi cunoaștem istoria, geografia și am presupus că vestului îi pasă de ceea ce se întâmplă și aici. Dar când comunismul s-a prăbușit, am aflat că țara noastră natală este o parte neclară a continentului de care vest-europenilor nu le pasă atât de mult. Cu toții cred că vorbim rusește și că aici este un frig de îngheață apele.”