Florica Maria Sas, cunoscută și sub numele de Florence Baker, a fost o femeie curajoasă și fascinantă, ale cărei realizări au lăsat o amprentă semnificativă asupra explorării Africii în secolul al XIX-lea.
Născută pe 6 august 1841, în orașul Aiud, aflat pe atunci în Imperiul Habsburgic, Florica a avut o copilărie marcată de tragedie și aventură, transmite Historia. După ce a rămas orfană de ambii părinți în urma luptelor din cadrul Revoluției din Ardeal din 1848, a fost închisă într-un harem din Imperiul Otoman, iar în 1859 a fost vândută în piața de sclavi din Vidin.
În acest moment al vieții sale, Florica a fost salvată de Samuel White Baker, un explorator englez care s-a îndrăgostit de ea. După o acțiune curajoasă, el a reușit să o cumpere înaintea Pașei de Vidin și, împreună, au fugit la București. La cererea lui Samuel Baker, Florica a primit un pașaport britanic, iar numele său a devenit Florence Barbara Maria Finnian.
Deși nu avusese parte de o educație formală, Florence a învățat rapid patru limbi: româna, germana, maghiara și turca, iar mai târziu a învățat și engleza, araba și kiswahili, demonstrând o inteligență și o dorință de cunoaștere remarcabile.
În 1861, Florence l-a însoțit pe Samuel Baker într-o expediție în Africa pentru a descoperi izvoarele Nilului. Deși nu au reușit să ajungă exact la izvoarele fluviului, au fost primii europeni care au explorat regiunea Lacului Albert și au descoperit Cascada Murchison, două locuri importante de pe harta Africii Centrale. La întoarcerea din Africa, Baker și Florence s-au căsătorit în secret și au fost primiți în înalta societate engleză.
Cu toate acestea, atunci când povestea începutului relației lor a ajuns la urechile Reginei Victoria, cuplul a fost exclus de la curte.
Florence nu doar că a jucat un rol activ în explorările lor, dar a fost și un sprijin important în gestionarea logisticii expediției, în special datorită cunoștințelor sale în tratamentele pentru bolile tropicale. Abilitățile sale au fost esențiale pentru menținerea sănătății echipelor de exploratori într-un mediu extrem de dificil.
În 1869, cuplul a pornit într-o nouă expediție, de data aceasta pentru a stopa comerțul cu sclavi din Sudanul de Sud, la cererea Viceregelui Egiptului. Florence a fost alături de Baker și în această expediție, unde a jucat un rol activ, inclusiv în bătălii, în calitate de medic. Într-o bătălie la Masindi, ea a demonstrat un curaj remarcabil, având asupra sa arme și echipamente de luptă, fiind pregătită să apere cauza pentru care luptau.
Totuși, expediția lor s-a încheiat cu un eșec parțial, iar cuplul a fost nevoit să se întoarcă în Anglia după patru ani de lupte și dificultăți.
După întoarcerea în Anglia în 1874, familia Baker s-a stabilit în Devon. La 11 martie 1916, Florence a murit, lăsând în urmă o moștenire impresionantă ca una dintre primele femei europene care a explorat Africa în perioada colonială.