Unul din deliciile copilăriei este dulceaţa de nuci verzi, iar dacă am şi ajutat bunicile în procesul de producţie, sigur avem amintirea mâinilor înnegrite de iod. Puţine gospodine se mai încumetă azi să facă acest desert minunat. Şi asta pentru că dulceaţa de nuci verzi cere multă migală şi răbdare. Odată însă obţinut prdusul final, toate eforturile sunt răsplătite.
Unul din trucurile acestui desert delicios este momentul culegererii nucilor. Dacă vrei o dulceaţă perfectă, nucile trebuie culese începând cu sfârşitul lunii iunie, până la finalul lui iulie. După aceea, nucile nu mai sunt foarte bune pentru dulceaţă.
Culese prea devreme, nu au un interior suficient de dezvoltat, practic, după ce le cureţi de coajă nu rămâi cu un miez prea mare. Culese prea târziu, nucile deja sunt lemnoase în interior şi nu mai sunt comestibile în totalitate.
Alegeţi nuci cât mai tinere şi proaspete. Curăţaţi coaja verde cu un cuţit bine ascuţit. Pe măsură ce le curăţaţi, puneţi-le într-un castron cu apă rece. Opăriţi-le cu apă clocotită după care lăsaţi-le să stea 10 minute în apă. Se repetă această operaţie de 4-5 ori, având grijă ca apa pe care o schimbăm de fiecare dată să clocotească. Se spală apoi cu apă rece, schimbând apa tot de 4-5 ori şi ţinându-le câte 10 minute de fiecare dată.
Siropul: se pune zahărul cu 3 pahare de apă. Lasăţi să fiarbă, iar din când în când luaţi spuma. Siropul trebuie să fiarbă repede la foc iute, ca să nu se înroşească. Când începe să se lege, se pun nucile bine scurse de apă, adăugând, după gust, fie vanilie, fie o jumătate de lămâie, în felii. Dacă se pune vanilie, se adaugă la ultimele clocote zeama de la o jumătate de lămâie. Se lasă să fiarbă dulceaţa până se leagă.
Atenţie, nu lăsaţi compoziţia nepăzită ca să nu dea în foc. Amestecaţi din când în când pentru a nu se prinde de vas.
Pentru a verifica dacă e gata, daţi oala deoparte de pe aragaz şi luaţi cu linguriţa câteva picături de sirop pe care puneţi-le pe o farfurioară. Dacă siropul după ce s-a răcorit, este destul de legat, nu mai trebuie pusă oala pe foc. Când dulceaţa s-a mai răcorit, compoziţia se toarnă în borcane, care se leagă apoi cu celofan sau hârtie de pergament.
Nucile în general sunt scumpe, deoarece au mare cerere la export. Nucul însuşi e un copac care creşte foarte greu, fiind specie protejată de lege. De la momentul plantării seminţei de nuc şi până la culegerea primelor roade trec în medie 10-12 ani.
În România, încă din 1954 este interzis să tai un nuc fără o aprobare prealabilă a autorităţilor, indiferent dacă e în drum sau propria curte. În caz contrar, amenda este între 5000 şi 10.000 lei, conform Legii pomiculturii nr. 348/2003.