De ce a decis Dana Rogoz să meargă la terapie: „Era ceva foarte, foarte acut. Aveam în fiecare noapte coșmaruri” (FOTO) - B1TV.ro

Dana Rogoz a dezvăluit în luna mai că a decis să reia ședințele de terapie. Recent, actrița în vârstă de 38 de ani a dat mai multe amănunte și a explicat de ce a considerat că e important să vorbească și public despre acest lucru.

Când a făcut Dana Rogoz terapie în trecut

Dana Rogoz a mers la terapie și la un an după ce a născut primul copil. Asta deoarece la 10 săptămâni de la nașterea lui Vlad, actrița și-a pierdut tatăl, iar ea s-a luat cu responsabilitățile de mamă și nu și-a trăit perioada de doliu cum ar fi fost natural și firesc.

„Am compensat cu tot ce a presupus maternitatea și am ignorat acea durere. Ajunsesem ca la un an după moartea tatălui, eu de fapt să nu fi trăit deloc perioada de doliu care e firească, e sănătoasă. Era o situație în care pur și simplu trebuia să-mi spui un cuvânt sau să văd un obiect și să fie de nestăpânit durerea. Era ceva foarte, foarte acut.

Eveniment - 11 nov, 13:18

Narcisiștii denumiți empați dark: Par sensibili și grijulii – dar vor doar să te manipuleze. Cum îi recunoști

Aveam în fiecare noapte coșmaruri. Aveam nevoie de această igienă a minții. Am tot avut nevoie de acest loc, această cale de a mă cunoaște”, a spus Dana Rogoz, pentru Unica.

Actrița a mai susținut că a început să meargă la terapie și pentru a fi o mamă mai bună pentru copiii ei: „Mi-am dat seama că așa îmi dau șansa să fiu o mamă puțin mai bună. Un copil e oglinda ta. Tu ai senzația că știi cum vrei sau cum nu vrei să fii. Dar cred că e sănătos, cel puțin așa am simțit, să trec prin genul acesta de terapie, să trec prin procesul acesta de autocunoaștere, cu bune și cu rele și cu tot ce mai e prin mine, ca să nu le pun pe umerii lui, respectiv ei”.

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Dana Rogoz (@danarogoz)

Dana Rogoz, despre rolul terapiei

Recent, Dana Rogoz a reluat ședințele de terapie și a explicat de ce a ținut să facă public acest lucru: „Am vrut să normalizez această conversație despre terapie. Noi suntem generația a căror părinți n-ar fi apelat niciodată. ”Dar cine? Dar cum? Dar nu-s nebun/ă?” Probabil că ne-a fost mai greu să facem pasul acesta, să cerem ajutor. Dar văd că lucrurile încep să se schimbe, să se normalizeze. Nu e nimic. Probabil că alții au un duhovnic. La un moment dat, trebuie să-ți găsești un om căruia să-i poți spune lucruri pe care uneori nici ție nu ți le spui noaptea. Trebuie să-ți găsești calea asta de căutare a sinelui și de reorganizare a minții”.