Cum a prezis The Terminator, filmul lui James Cameron, fricile cu privire la AI, acum 40 de ani

Cu Arnold Schwarzenegger în rolul principal, filmul de succes din 1984 The Terminator a devenit sinonim cu pericolele pe care le reprezintă mașinăriile superinteligente. Cu roboții săi ucigași și sistemul său AI care nu joacă cinstit, Terminator a devenit sinonim cu spectrul inteligenței unei mașini care se întoarce împotriva creatorilor săi umani. Editorii din presă ilustrează în mod obișnuit articole despre AI cu imaginile robotului „vânător-ucigaș”, potrivit unei analize BBC.

The Terminator a devenit mai relevant azi decât atunci când s-a lansat

Există filme mai recente și mai plauzibile despre AI, inclusiv Ex Machina, dar când vine vorba de pericolele tehnologiei, Terminator domnește suprem conversațiile la 40 de ani de la lansare.

„Este aproape, într-un mod amuzant, mai relevant acum decât era când a apărut”, a spus Cameron pentru The Ringer despre film și continuarea lui din 1991, „pentru că AI este acum un lucru real cu care trebuie să ne confruntăm.”

Acest lucru este o realizare pentru un film care nu este, de fapt, deosebit de interesat de AI. În primul rând, este un thriller despre un „bărbat” de neoprit care urmărește o femeie speriată, dar plină de resurse.

T-800 este un ucigaș implacabil, în stilul lui Michael Myers din filmul Halloween. Cameron l-a numit „un film științifico-fantastic”. În al doilea rând, este un film de călătorie în timp pe tema „soarta vs voință”, așa cum a spus Cameron.

Premisa schițată rapid este că, la un moment dat, între 1984 și 2029, SUA și-au încredințat întregul sistem de apărare către Skynet. Într-o zi, Skynet a obținut superinteligența – adică o minte proprie – și a inițiat un război nuclear global.

Supraviețuitorii omenirii s-au revoltat și au luptat zeci de ani împotriva armatei de roboți a lui Skynet. Până în 2029, rezistența umană este la un pas de victorie, așa că Skynet trimite un T-800 (Arnold Schwarzenegger) în 1984 pentru a o ucide pe viitoarea mamă a lui John, Sarah (Linda Hamilton), înainte ca ea să rămână însărcinată.

Rezistența răspunde trimițându-l înapoi pe Kyle Reese (Michael Biehn) să oprească T-800 și să o salveze pe Sarah. Într-unul dintre acele paradoxuri ale buclei temporale pe care telespectatorii nu ar trebui să le examineze prea îndeaproape, Kyle se îndrăgostește de Sarah și se dovedește a fi tatăl lui John. Viitorul este salvat.

The Terminator, deci, este un thriller, o poveste de dragoste, o dezbatere despre liberul arbitru și o satiră despre dependența noastră de tehnologie.

Este anti-corporație, anti-război, anti-pistol și în mare parte anti-mașină. Tehnologia, de la roboții telefonici la Walkman, este implicată atunci când oamenii sunt uciși în acest film. Dar are foarte puține de spus despre AI în sine.

Terminator avea să devină unul dintre cele mai profitabile filme din toate timpurile, încasând 78,4 milioane de dolari, dar Cameron nu se aștepta să creeze o piatră de încercare culturală.

El a scris scenariul într-un hotel din Roma în 1982, după ce a fost concediat de la primul său job de regizor, Piranha II: The Spawning, iar producătorul său Gale Ann Hurd a putut să obțină doar un buget de 6,4 milioane de dolari.

Actorul său principal, un fost culturist cu un talent nedovedit, nu avea mari speranțe. Schwarzenegger i-a spus unui prieten despre „un film de rahat la care lucrez, durează câteva săptămâni”.

Fascinația și frica de roboți inteligenți s-a manifestat încă din 1920

Cu mult înainte ca domeniul AI să existe, potențialele sale pericole s-au manifestat sub forma robotului, creat de Karel Čapek în piesa sa RUR din 1921 și popularizat de filmul lui Fritz Lang din 1927 Metropolis.

În anii 1920, era normală teama față de inteligența mașinilor care le-ar determina să meargă și să vorbească, ca monstrul lui Frankenstein. Popularitatea roboților letali l-a determinat pe scriitorul de science-fiction Isaac Asimov, în 1942, să elaboreze „cele trei legi ale roboticii”: prima încercare vreodată de a defini etica AI.

În lumea reală, domeniul inteligenței artificiale a început oficial în 1956, la o școală de vară la Universitatea Dartmouth, organizată de informaticienii John McCarthy (care a inventat termenul) și Marvin Minsky.

Ambiția lor era să proiecteze mașini care să poată gândi ca oamenii, dar acest lucru s-a dovedit mult mai greu decât și-au imaginat. Istoria AI este una de succese și declin: un ciclu al așa numitelor „primăveri AI” și „ierni AI”.

Boom-ul anilor 1960, înainte ca amploarea obstacolelor tehnice să devină evidentă, este cunoscut sub numele de Epoca de Aur a AI. Exprimarea exagerată despre „creierele electronice” i-a entuziasmat pe regizorul Stanley Kubrick și pe scriitorul Arthur C Clarke, care a integrat AI în 2001: Odiseea spațială din 1968 sub forma HAL 9000. Numele (însemnând Calculator algoritmic programat euristic) a venit de la Minsky însuși, angajat ca un consultant de la Kubrick.

Ochii roșii ai lui T-800 sunt cu siguranță un omagiu adus LUI HAL.

Daniel Crevier, un istoric al inteligenței artificiale, a pus în contrast scenariul HAL (calculatorul prost programat merge prost) cu scenariul din thriller-ul lui DF Jones din 1966, Colossus (computerul devine o nouă formă de viață asemănătoare unui zeu).

În romanul lui Jones, guvernul SUA încredințează fără înțelepciune întreaga sa mașinărie de apărare supercomputerului titular. Colossus dobândește simțire, își unește forțele cu omologul său sovietic și șantajează omenirea să se supună unei tehnodictaturi: să se preda sau să se confrunte cu anihilarea nucleară. Colossus este un proto-Skynet.

Nici HAL, nici Colossus nu aveau nevoie de corpuri. Inovația genială a lui Cameron a fost aceea de a combina computerul scăpat de sub control (Skynet) cu robotul ucigaș (T-800).

Skynet a fost un produs al celui de-al doilea izvor AI. În timp ce Cameron scria scenariul, informaticianul britanic-canadian Geoffrey Hinton regândea și reînvia cercetările privind abordarea rețelei neuronale a AI: modelarea inteligenței mașinilor pe neuronii din creierul uman.

Skynet este AI cu rețea neuronală.

Până și criticii AI au fost fani ai filmului Terminator

Hinton, care tocmai a câștigat Premiul Nobel pentru fizică, a devenit recent un sceptic AI („Intuiția mea este că suntem terminați. Acesta este sfârșitul real al istoriei”), dar, potrivit unui interviu din New Yorker, i-a plăcut The Terminator în 1984: „Nu l-a deranjat că Skynet… era o rețea neuronală; a fost încântat să vadă tehnologia prezentată ca promițătoare”.

Sequelul de succes din 1991, Terminator 2: Judgment Day a completat puțin povestea: unitatea centrală de procesare și brațul drept al originalului Terminator au supraviețuit distrugerii sale și i-au permis omului de știință Cyberdyne Miles Bennett Dyson (Joe Morton) să proiecteze Skynet.

Sarcina eroilor acum nu este doar să-l salveze pe John Connor, în vârstă de 10 ani, de un T-1000 care călătorește în timp, ci să distrugă Skynet.

În Terminator 2, un T-800 în formă de Schwarzenegger este mai degrabă protector decât vânător.
Acesta este un rol fundamental diferit de cel al lui Reese.

În primul film, Skynet își suprainterpretează programarea, considerând întreaga umanitate o amenințare. În al doilea, acționează din interes propriu. Contradicția nu deranjează majoritatea telespectatorilor, dar ilustrează un dezacord crucial cu privire la riscul existențial al AI.
Este posibil ca oamenii să-și imagineze AI ca fiind rebelă și răuvoitoare. Dar adevăratul pericol este din programarea neglijentă.

Mulți cercetători în inteligență artificială sunt supărați de obsesia Terminator pentru că a exagerat riscul existențial al inteligenței artificiale în detrimentul unor pericole mai imediate, cum ar fi șomajul în masă, dezinformarea și armele autonome.

„În primul rând, ne face să ne îngrijorăm pentru lucruri pentru care probabil nu trebuie să ne îngrijorăm”, scrie Michael Woolridge. „Dar în al doilea rând, atrage atenția de la acele probleme ridicate de AI de care ar trebui să ne preocupe.”

Cameron i-a dezvăluit lui Empire că complotează un nou film Terminator, care va renunța la toate bagajele narative ale francizei, dar va păstra ideea de bază a oamenilor „neputincioși” versus AI.

Dacă iese, va fi fascinant să vezi ce are de spus regizorul despre AI acum că este ceva despre care vorbim – și ne îngrijorăm – în fiecare zi. Poate că cel mai util mesaj al The Terminator pentru cercetătorii AI este acela de „voință vs soartă”: deciziile umane determină rezultatele. Nimic nu este inevitabil.
–