Cine este solistul trupei The Motans? Denis Roabeș: „Niciodată nu sunt mulțumit, întotdeauna las loc de ceva”

The Motans este o trupă remarcabilă, piesele căreia inspiră prin conținutul metaforic. Colaborările cu artiști precum Delia, Irina Rimes, Inna și Dara i-au făcut pe aceștia să se audă pe toate radiourile din România, solistul trupei, Denis Roabeș, având 29 de ani.

Artistul scoate hit după hit, timbrul vocal special se completează perfect cu versurile pătrunzătoare, răscolind sufletul ascultătorilor.

Începutul carierei

Puțini știu că la început Denis Roabeș era specialit în marketing și vânzări, dar la un anumit moment a decis să înceapă a face ceea ce îi place. Artistul a mărturisit că era un hobby chitara și nici nu îi plăcea propria voce: „Ureche muzicală ştiam că am, dar nu mi se părea că am voce mişto”

Prima piesă a „Tu” a fost postată în februarie 2016 pe YouTube, semnată cu The Motans. Abia după a doua a pornit succesul.

„După ce mi-a venit ideea numelui The Motans, pentru că voiam neapărat să fie ceva cu motani, mi-am făcut cont pe YouTube. Prima piesă, Tu, am postat-o acolo acum 3 ani, în februarie am lansat-o. Ulterior, pe la sfârşitul lui august 2016, după ce am scos Versus, m-a remarcat Matei Dima (BRomania). Iar în septembrie, mi-a scris şi mi-a spus că vrea să colaborăm, să promoveze muzica mea. După ce am lansat încă o piesă, m-a chemat să discutăm şi cu cei de la Global. Peste 2 zile, am venit cu autobuzul la Bucureşti de la Chişinău. Şi m-am mutat definitv”, a mărturisit artistul pentru OK.

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de The Motans (@themotans)

Numele trupei are o istorie separată, vine de la iubirea pentru pisici și de la visele cu aceste animale, care l-au bântuit mai multe nopți.

„Când am pus denumirea The motans formației, nu m-am gândit că ar fi vorba despre visele mele pe care le aveam mereu cu pisici. Pisica este animalul meu preferat. Sunt un simplu om care și-a petrecut 25 de ani din viață căutându-și drumul și când l-a găsit l-a luat cu dinții. Am multe planuri și urmează lucruri mari. Când m-am născut eram cât o palmă. Mi-e dor de momentele alea în care visam cu imaginație virgină, când crezi că totul este posibil”

Legătura cu părinții

Chișinăul înseamnă pentru solist familie și prieteni. La întrebarea despre cât de apropiat este de părinți, Denis a mărturisit că se simte foarte legat.

„Deşi mama şi sora mea sunt la Chişinău. Vorbesc cu mama tot timpul. Aproape în fiecare zi ne scriem. Când am concerte în Chişinău, vine să mă vadă”

Mama a fost cea care l-a sprijinit în toate pornirile: „Iniţial, când am vrut să păşesc pe acest drum al muzicii, i-am cerut părerea mamei. Ea mi-a spus: „Denis, absolut orice vei face în viaţa asta, eu te voi susţine“. Şi aşa a fost. Niciun pic de critică”

Denis Roabeș – un iubitor de viață

Artistul consideră că fiecare persoană trebuie ajutată într-o anumită măsură atunci când are nevoie.indiferent de perioadele vieții, cu mulți bani sau momente mai grele, el a declarat că iubește viața.

„Poate că o să sune cumva rudimentar, dar de fapt, dacă te uiți așa, totul în lumea asta e un schimb, este o vânzare. Fiecare dintre noi ne vindem, oamenii sunt un produs, orice produce un om este un produs. Contează calitatea sa. Oamenii se vând unul altuia, ca și în dragoste. Unii se vând mai scump. Niciodată nu sunt mulțumit, întotdeauna las loc de ceva, nu las să fiu în totalitate satisfăcut de ceea ce fac, pentru că atunci când intri în gândul ăla că ai făcut tot ce ai putut, nu mai ai ambițiile alea să mergi mai departe. Oamenii trebuie ajutați doar atunci când îți cer ajutorul. Nici atunci nu ar trebui. Uneori ajuți un om dar îți dai seama că ei nu aveau nevoie de ajutor. Lumea e foarte complexă, dar și viața în general”, a declarat solistul.

Muzica bate dragostea

Poveștile de dragoste au nevoie de timp, la fel ca muzica, pentru care trebuie să muncești mult. Artistul a mărturisit în cadrul unui interviu pe primul plan se află arta.

„Nu, e o poveste de dragoste pe care am lăsat-o aici, în Bucureşti.

Nu, aici e vorba despre lipsa de timp. Despre timpul pe care, într-o anumită perioadă din viaţa mea, nu puteam să-l acord unei persoane. Acum, e muzica pe primul plan pentru mine. Sau cel puţin, aşteptările unei persoane de la mine au fost cu totul diferite faţă de ceea ce puteam oferi. Eu nu mă pot dedica în totalitate doar unui om. Pentru că din viaţa mea, în primul rând, fac parte mulţi oameni pe care-i iubesc. În plus, e muzica. Ea e soţia mea acum.

Dar nu e o carieră. Muzica e muzică. Cariera e orice altceva, dar nu artă. Cu asta te naşti, tot cu ea mori. Cu arta nu ieşi la pensie niciodată.

Nu. Ai nevoie să simţi. Poţi fi fericit şi să fii inspirat. E adevărat, în cazul meu, am compus mai multe piese născute din chestii care dor… Pur şi simplu, aşa s-a întâmplat.

Da. Doar că acum nu simt asta. Acum simt că trebuie să dau foarte multă muzică. Trebuie să muncesc mult. Asta vreau să fac. Asta îmi place”