Victor Rebengiuc, în vârstă de 90 de ani, a pus punct unei cariere de șapte decenii în cadrul Festivalului de Teatru de la Sibiu. Ultimul său rol a fost întâmpinat cu ropote de aplauze și lacrimi. Anunțând retragerea sa cu peste un an în urmă, maestrul a invocat starea de sănătate precară.
Actorul a apărut în podcastul lui Mihai Bobonete la începutul acestui an, unde a dezvăluit drama copilăriei sale. Părinții săi s-au despărțit când avea doar trei ani, iar tatăl său a murit mai târziu la Stalingrad. Crescut de bunicii materni, actorul le este recunoscător, dar își exprimă regretul că mama sa nu l-a văzut niciodată jucând.
„Nu am avut tată, dar am avut bunic din fericire. Am fost crescut de bunicii materni. Au fost minunați cu noi, ne-au crescut foarte bine. Au fost oameni simpli, fără origine muncitorească. Erau oameni de la mahala. Mama mare era o fată frumoasă când era tânără, avea și ceva zestre, o casă. Bunicul era un bărbat superb. Nu l-am moștenit noi, nici eu, nici frate-miu. Avea mustață, era brunet cu părul creț. A avut cinci copii, patru fete și un băiat. Când nu mai aveau copii de crescut, am apărut noi”, a povestit îndrăgitul Victor Rebengiuc, potrivit Romaniatv.
Deși a simțit lipsa figurii paterne, actorul a fost crescut cu implicarea și iubirea bunicilor, iar la vârsta de patru ani știa deja să scrie și să citească. Bunica lui s-a ocupat de educația sa.
„S-a ocupat foarte mult de noi. Eu la 4 ani știam să citesc și să socotesc! Bunica mea m-a învățat. Citeam ziarul în mod curent, nu aveam probleme. Ea punea, săraca, când mâncam la prânz, un ziar ca să nu se păteze fața de masă. Eu, în timp ce mâncam, citeam ce vedeam acolo. Mă certa mereu, „nu mai citi, mă, mănâncă acolo!»’ iar eu îi spuneam că mănânc, dar tot mai aruncam un ochi. Știam tot ce se întâmpla în anii ‘40. La un moment dat schimba ziarele, le punea invers. Citeam și așa, că mă obișnuisem oricum”, a mai spus Victor Rebengiuc.