Adela Popescu și-a deschis sufletul! Cum o bântuie amintirile din copilărie

Adela Popescu și-a deschis sufletul în fața admiratorilor săi, împărtășindu-le momente sensibile din copilăria sa. Deși acum se bucură de o carieră de succes și de o familie fericită alături de Radu Vâlcan și cei trei copii ai lor, parcursul său nu a fost lipsit de dificultăți, potrivit Cancan.ro. Actrița a vorbit despre experiențele marcante din trecut, inclusiv despre traumele și problemele de sănătate dobândite în copilărie, care continuă să o afecteze și astăzi.

Deși nu abordează des astfel de teme delicate, Adela Popescu a ales să dezvăluie aspecte mai puțin cunoscute din copilăria sa. A rememorat perioade dificile, viața la țară, munca istovitoare sub soarele dogoritor și experiențe care au lăsat urme atât asupra sufletului, cât și asupra trupului său.

Adela Popescu, confesiuni sincere despre copilărie

Într-o postare recentă pe Instagram, Adela Popescu a vorbit deschis despre copilăria petrecută la țară, rememorând atât clipele frumoase, cât și momentele dificile care au marcat-o profund. Deși acum le privește cu maturitate și înțelegere, experiențele trăite atunci au avut un impact puternic asupra sa, lăsând urme, inclusiv fizice.

Adela Popescu a rememorat un incident din copilărie care încă își lasă amprenta asupra ei – o întâmplare nefericită în care s-a apropiat prea mult de calul din curte și a fost lovită, afectându-i umărul până în prezent.

Printre amintirile care i-au rămas vii în minte se numără și drumurile lungi prin zăpadă către școală, zilele petrecute muncind alături de familie la câmp, dar și vizitele la medic, pe care nu le-a privit niciodată cu plăcere.

„Am văzut-o pe mamaie Titina stingându-se în dureri, pe tata tăind găini, porci, și chiar un vecin mușcat de câine sub ochii mei. Am un umăr mai șubred după ce calul lui tataie Gheorghe, sătul de tupeul meu, m-a mușcat cu gingiile ca atenționare.

La țară, înmormântările erau ceva firesc, astfel participând la toate ceremoniile, unele dintre ele fiind foarte dure și directe.

Am prins polidinul și penicilina în serii îndelungi, mi-am rupt noada la săniuș, și mi-au fost scoase câteva măsele pe viu. Am muncit porumbii pe arșiță puternică și am mers la școală toată copilăria pe jos, printre nămeți până la genunchi. Chiar și câteva altoieli de la profesori îmi amintesc.

De toate îmi amintesc. Probabil m-au impresionat cumva atunci, dar acum le povestesc și nu mișcă nimic în mine rău. Sunt simple bucăți din copilăria mea așezate lângă alte momente frumoase, minunate, magice.

Singurele amintiri care mă dor și îmi provoacă și acum tristețe sunt certurile dintre părinții mei… Conflictele dintre cele două părți egale care mă compun. Și nici măcar nu se certau extraordinar de des”, a mărturisit Adela Popescu, în mediul online.