NASA a folosit un supercomputer ultra-puternic pentru a crea ceea ce pretinde că este o vizualizare realistă a felului în care ar arăta o cădere într-o gaură neagră.
Oamenii de știință de la Centrul de Zbor Spațial Goddard al NASA din Maryland au produs simularea pentru a vedea cum ar părea universul odată ajuns dincolo de orizontul unei găuri negre supermasive, potrivit Independent.
Realizarea proiectului video a durat cinci zile – timp în care supercomputerul Discover al agenției spațiale americane a produs aproximativ 10 teraocteți de date.
„Oamenii se întreabă adesea despre acest lucru, iar simularea acestor procese greu de imaginat mă ajută să conectez matematica relativității cu consecințele reale din universul real”, a spus Jeremy Schnittman, astrofizician la Centrul de Zbor Spațial Goddard al NASA, care a creat vizualizările.
„Așa că am simulat două scenarii diferite, unul în care o cameră – un substitut pentru un astronaut îndrăzneț – ratează evenimentul și este aruncat în viteză înapoi, iar unul în care trece granița, pecetluindu-și soarta.”
Gaura neagră supermasivă folosită pentru simulare este echivalentă cu cea situată în centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, care are o masă de aproximativ 4,3 milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui.
Orizontul găurii negre măsoară aproximativ 25 de milioane de kilometri, în timp ce viteza camerei care intră în ea se apropie de viteza luminii.
Inelele fotonice portocalii și galbene din jurul găurii negre devin distorsionate pe măsură ce camera intră într-o zonă în care spațiu-timp este deformat.
În centrul găurii negre, vizualizarea devine neagră pe măsură ce camera atinge un punct unidimensional numit singularitate.
„Odată ce camera traversează orizontul, distrugerea sa intervine la doar 12,8 secunde”, a spus dr. Schnittman.
Un videoclip separat, distribuit de NASA săptămâna trecută, arată scara vastă a găurilor negre, comparând gaura neagră TON 618 cu dimensiunea sistemului solar.