O eroare a aplicațiilor GPS de găsire a telefonului a transformat viața unui pensionar în coșmar: "Deja e reflex. Cum aud o maşină pe alee, încep să tremur!"

„Această adresă are o eroare de localizare din cauza unui turn celular aflat în spatele ei. Telefonul dumneavoastră nu este la mine. Încercaţi la poliţie!” Cu toate că un astfel de anunț ar putea fi considerat bizar, el se află pus pe ușa casei unui pensionar din Las Vegas. Ori de câte ori o maşină se opreşte în faţa casei sale, Wayne Dobson, un pensionar de 59 de ani din Las Vegas, începe să tremure de nervi. Dobson este o victimă a tehnologiei, care de doi ani de zile nu-şi mai găseşte pacea. Cei care opresc în faţa casei sale îi bat în uşă, îl acuză că e un hoţ şi îl ameninţă cu poliţia, relatează ABCnews.

Poliţiştii înşişi îi mai vizitează casa, în căutarea unei urgenţe care nu există, cel puţin la această adresă. Motivul este o defecţiune tehnică încă nereparată a unei companii de telefonie mobilă. Posesorii de iPhone sau alte telefoane de ultimă generaţie au la dispoziţie o aplicaţie prin care pot verifica locul în care telefonul lor se află, în cazul în care a fost pierdut sau furat.

Deşi eficace, aplicaţia dă eroare în Las Vegas, trimiţând posesorii de telefoane pierdute la adresa lui Wayne Dobson. Mai mult, aceeaşi eroare afectează şi sistemul GPS al poliţiei și trimite agenţii la casa pensionarului, chiar dacă urgenţa este în altă parte.

În ultimii doi ani, pensionarul spune că s-a săturat de câţi oameni i-au bătut în uşă şi vizitele poliţiştilor, situaţie care l-a adus în situaţia de a avea atacuri de panică.

„Deja e un efect pavlovian. Cum aud că opreşte o maşină pe alee, încep să tremur. Ştiu că vor veni să-mi bată în uşă. Problema e că nimeni nu mă crede”, spune Dobson.

Problemele pensionarului au început în 2011, când, într-un weekend, cineva i-a bătut în uşă. Era un cuplu de tineri care îşi voiau telefonul înapoi. „Nu înţelegeam nimic. Stăteam şi mă uitam la ei şi nu-mi dădeam seama ce vor. Puteau foarte bine să zică – daţi-mi calul înapoi”. Atât cuplul, cât şi Dobson au chemat atunci poliţia. „Le-am zis ofiţerilor – nu-i cunosc pe oamenii ăştia, nu ştiu ce fac şi nu umblu pe unde umblă ei. Eu am 59 de ani. Nu mă interesează drăcoveniile tehnologice pe care le au ei”, le-a spus pensionarul poliţiştilor. Cuplul a plecat şi nu a mai revenit. În schimb, alţi posesori de telefoane pierdute au început să vină.

Într-o zi, Dobson s-a trezit cu o femeie în curte, care, când a fost surprinsă, a fugit panicată şi a sărit gardul. Apoi femeia s-a întors şi i-a bătut la uşă. „Nu-mi pasă de telefon”, mi-a zis. „Tot ce vreau e să-mi recuperez pozele cu nepoţii. Sunt singurele pe care le am”.

În acelaşi timp, Dobson a tot sunat la compania de telefonie Sprint, în încercarea de a rezolva problema, însă operatorii doar rămâneau uimiţi, nu-i rezolvau şi problema. Unul dintre operatori i-a zis că GPS-ul telefoanelor nu dau adresa exactă, ci un punct de plecare în începerea căutării, care, în această zonă, este casa lui. Iar vizitatorii au continuat să vină la pensionarul Dobson. Nu doar cei care îşi pierduseră telefoanele, ci şi poliţia.

„Ce mai noroc”, spune Dobson. „Nu puteam să câştig la loto şi să fiu multimilionar. Trebuia să mă aleg cu problema asta”.

Între timp, Dobson şi-a pus mai multe afişe pe uşă pe care scrie: „Telefonul dumneavoastră nu este la mine. Încercaţi la poliţie”.