Animalele moarte din expoziția de la Cambridge vor „vorbi” cu vizitatorii prin intermediul vocii Inteligenței Artificiale

În cea mai recentă utilizare a inteligenței artificiale, animalele moarte vor reveni la viață pentru a-și împărtăși poveștile – și chiar experiențele lor din viața de apoi, prin vocea generată de AI, potrivit The Guardian.

Vizitatorii pot să vorbească fie cu un gândac, fie cu o altă creatură expusă

Peste o duzină de exponate, de la un gândac american și rămășițele unei păsări dodo, la un panda roșu împăiat și un schelet de balenă, vor prinde glas de marți pentru un proiect de o lună la Muzeul de Zoologie al Universității Cambridge.

Dotate cu personalități și accente diferite, creaturile moarte pot conversa prin voce sau text cu ajutorul telefoanelor mobile ale vizitatorilor. Tehnologia permite animalelor să descrie timpul petrecut pe Pământ și provocările cu care s-au confruntat, în speranța de a inversa apatia față de criza biodiversității.

„Muzeele folosesc AI în multe moduri diferite, dar credem că aceasta este prima aplicație în care vorbim din punctul de vedere al exponatului”, a spus Jack Ashby, directorul asistent al muzeului.

„O parte a experimentului este de a vedea dacă, oferindu-le acestor animale propriile voci, oamenii gândesc diferit despre ele. Putem schimba percepția publicului asupra unui gândac dându-i voce?”

Exponatele își schimbă tonul și limba pentru a se potrivi vârstei persoanei cu care vorbesc

Proiectul a fost conceput de Nature Perspectives, o companie care construiește modele AI pentru a ajuta la consolidarea conexiunii dintre oameni și lumea naturală.

Pentru fiecare expoziție, Inteligența Artificială este alimentată cu detalii specifice despre locul în care a trăit specimenul, mediul său natural și cum a ajuns în colecție, alături de toate informațiile disponibile despre specia pe care o reprezintă.

Exponatele își schimbă tonul și limba pentru a se potrivi vârstei persoanei cu care vorbesc și pot conversa în peste 20 de limbi, inclusiv spaniolă și japoneză.

Ornitorincul are un accent australian, panda roșu un accent subtil himalayan, iar mallardul vorbește ca un britanic. Prin conversații live cu exponate, Ashby speră că vizitatorii vor afla mai multe decât informațiile aflate pe etichetele care însoțesc specimenele.

„Când vorbești cu aceste animale, ele chiar par personalități, este o experiență foarte ciudată”, a spus Ashby. „Am început prin a întreba lucruri precum „unde ai locuit?” și „cum ai murit?”, dar am ajuns la întrebări mult mai umane.”