Yocheved Lifschitz, care a fost eliberată luni de Hamas, a spus că povestea ostaticilor nu se va termina până când toată lumea se va întoarce acasă. Ea a descris condițiile din tunelurile în care a fost dusă spunând că oamenii de acolo au tratat-o „cu blândețe” și „au avut grijă de nevoile noastre”. Ea spune că ostaticii au fost hrăniți și au dormit pe saltele și că au avut la dispoziție medici și paramedici care să le îngrijească rănile.
Conferința de presă a fost destul de problematică, fiica lui Lifschitz traducând în engleză după ce mama ei a vorbit în ebraică și cu o mulțime de jurnaliști care și-au strigat întrebările unii peste alții.
Yocheved Lifschitz și-a descris povestea de după ce a fost capturată de Hamas la o conferință de presă într-un spital din Tel Aviv. Ea a spus că a trecut prin iad, atunci când a fost capturată de luptătorii Hamas și răpită apoi cu ajutorul motocicletelor și că, la un moment dat, a fost lovită cu bastoanele și forțată să se miște.
Cu toate acestea, ea a descris condițiile din tunelurile în care a fost dusă în mod foarte diferit, spunând că oamenii de acolo au tratat-o „cu blândețe” și „au avut grijă de nevoile noastre”. Ea spune că ostaticii au fost hrăniți și au dormit pe saltele și că au avut la dispoziție medici și paramedici care să le îngrijească rănile, potrivit The Guardian.
Luni apăruseră imagini cu Lifschitz, în vârstă de 85 de ani, strângând mâna cu unul dintre răpitorii săi Hamas și spunând „shalom”, un salut ebraic care înseamnă „pace”, după ce a fost eliberată.
Întrebată de ce i-a strâns mâna teroristului Hamas la conferința de presă de marți, organizată la spitalul din Tel Aviv în care se recuperează în prezent, ea a spus: „Pentru că ne-au tratat foarte frumos”.
Fiica ei, cetățean britanic, Sharone Lifshitz, a declarat în numele mamei sale: „Mama spune că au fost foarte delicați și blânzi cu ei și au avut grijă de toate nevoile lor.
„Păreau cu adevărat pregătiți, de parcă l-ar fi ascuns de mult timp. Au avut grijă de toate nevoile femeilor, șampon, balsam.”
Ea a adăugat că mama ei a spus că nu doar femeile sunt bine îngrijite. „Unul dintre bărbații răpiți a fost grav rănit de un accident de motocicletă pe drum, a fost îngrijit de paramedici. I-au îngrijit foarte bine rănile, erau îngrijorați pentru el. Mama spune că le-au spus că sunt musulmani și că nu le vor face rău.”
Cele două femei au fost scoase din Gaza la trecerea Rafah în Egipt, unde au fost transportate în ambulanțe, potrivit imaginilor difuzate de presa egipteană. Cele două femei și soții lor au fost răpiți din casele lor din kibbutz-ul Nir Oz, de lângă granița cu Gaza, în timpul atacului Hamas în comunitățile din sudul Israelului, pe 7 octombrie. Soții lor, care au 83 și 84 de ani, nu au fost încă eliberați.
Se pare că Hamas nu a primit nimic în schimbul eliberării ostaticelor, care au fost eliberate la câteva zile după ce o americancă și fiica ei adolescentă au fost de asemenea eliberate. Se crede că Hamas și alți militanți din Gaza au liuat ostatice aproximativ 220 de persoane, inclusiv un număr neconfirmat de străini și oameni cu dublă cetățenie.
Hamas a lansat un videoclip care arată momentul în care Lifshitz și Cooper sunt eliberate, cu militanți care le oferă băuturi și mâncare femeilor slăbite, dar liniștite, și ținându-le de mână în timp ce sunt transporate spre oficialii Crucii Roșii. Chiar înainte ca videoclipul să se încheie, Lifshitz se întoarce pentru a strânge mâna unui militant.
Lifschitz a criticat armata israeliană pentru că nu a luat în serios amenințarea Hamas înainte de atac: „Eram țapii ispășitori, ne-au avertizat cu trei săptămâni înainte, au venit pe drumurile noastre și ne-au ars câmpiile, au trimis baloane cu foc și ne-au ars câmpiile – cei de la IDF nu au luat asta în serios.
Sâmbătă dimineața, era liniște deplină și apoi au început bombardamentele uriașe asupra comunității noastre, a explodat gardul imens care era acolo, au deschis porțile kibbutzului și au intrat, asta a fost foarte, foarte rău, am toate aceste imagini în minte. O grămadă de oameni au intrat printr-un gard, care a costat 2,5 miliarde de șekeli și nu ne-a ajutat nici măcar puțin.”