Pe 3 februarie s-au împlinit şase ani de când Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga a dat câştig de cauză ţării noastre în procesul cu Ucraina privind delimitarea Platoului Continental al Mării Negre.
CIJ, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009, a acordat 79,34% din zona în dispută României, anume 9.700 km² cu o adâncime medie de peste 50 m, iar Ucrainei 20,26% din zona în dispută anume 2.300 km² cu o adâncime medie sub 50 m, incluzând totalitatea apelor teritoriale ale insulei Șerpilor, inclusiv în dreptul Sulinei. Prin acceptarea acestei judecăți, litigiul teritorial major s-a stins, litigiul minor privind insula Maican de pe brațul Chilia și partea de sud a golfului Musura din nordul imediat al Sulinei, rămânând singura divergență teritorială între România (care le revendică) și Ucraina (care le stăpânește).
La sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, statutul Insulei Şerpilor era neclar. Cu toate că insula fusese ocupată de către armata sovietică în august 1944, în Tratatul de pace semnat la Paris pe 10 februarie 1947 situaţia juridică a Insulei Şerpilor nu era amintită. Această insulă era dorită de Uniunea Sovietică din considerente militare, deoarece îi asigura o poziţie strategică la Gurile Dunării. Pentru reglementarea situaţiei, o delegaţie română condusă de premierul Petru Groza, s-a deplasat la Moscova, şi pe 4 februarie 1948 a semnat “Protocol referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între Republica Populară Română şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”. Acest document stabilea că: “Insula Şerpilor, situată în Marea Neagră, la răsărit de gurile Dunării, intră în cadrul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste”, scrie Capital.