Un reportaj BBC dezvăluie abuzuri asupra copiilor și tinerilor cu dizabilități din Ucraina și face paralele cu fostele orfelinate din România

BBC News a obținut acces la instituții din Ucraina unde au fost descoperite abuzuri și rele tratamente pe scară largă asupra persoanelor cu dizabilități. Anchetatorii pentru drepturile omului spun că Ucraina nu ar trebui să adere la Uniunea Europeană până când nu va închide aceste instituții.

100.000 de copii și tineri trăiesc în aceste instituții, care funcționează de dinainte de războiul cu Rusia

Guvernul ucrainean a promis o serie de reforme în ultimii ani, recunoscând că sistemul său de instituționalizare trebuie să se schimbe.

Imaginile documentarului îl prezintă pe Vasyl Velychko care a fost legat de o bancă, într-o zi toridă, timp de ore întregi, dar pe care nimeni nu vrea să-l dezlege. Tânărul de 18 ani este unul dintre miile de persoane cu dizabilități care trăiesc în orfelinatele din Ucraina.

BBC News a obținut acces în cinci instituții și a descoperit abuzuri și rele tratamente pe scară largă – inclusiv adolescenți legați și adulți lăsați să zacă în paturile lor de ani de zile.

Vasyl suferă de epilepsie și are dificultăți de învățare, trăiește într-un orfelinat de la periferia orașului Cernăuți din sud-vestul Ucrainei.

Adolescentul poartă un scutec. Se balansează înainte și înapoi, scoțând un țipăt lung și ascuțit, dar personalul nu reacționează. Angajații care ar trebui să aibă grijă de bolnavi sunt obosiți, suprasolicitați și este clar că le este mai ușor să supravegheze copiii și tinerii prin imobilizarea lor.

Valul de persoane evacuate din est a pus și mai multă presiune asupra sistemului, dar modul în care sunt tratați oameni ca Vasyl în instituțiile din Ucraina era același și înaintea războiului.

Alături de Vasyl se află un alt tânăr. Mâinile îi sunt legate împreună cu mânecile puloverului său. Ochii lui privesc în gol, iar sub el s-a adunat o baltă de urină. Acești băieți cu dizabilități se numără printre cei 100.000 de copii și tineri care trăiesc în orfelinatele ucrainene – dar mulți dintre ei nici măcar nu sunt orfani.

Majoritatea au familii, dar ajung să locuiască în aceste locuri din cauza lipsei de servicii comunitare și de sprijin. Familia lui Vasyl a simțit că nu are altă opțiune decât să renunțe la el. Au încercat să obțină un diagnostic când era foarte mic – consultând chiar un neurochirurg din Marea Britanie – pentru a-l ajuta să primească sprijinul de care avea nevoie.

Dar, din cauza sistemului de sănătate și de asistență socială deficitar, au avut dificultăți în a se ocupa de el acasă, deoarece are crize regulate și poate deveni agresiv. În cele din urmă, la vârsta de cinci ani, autoritățile locale le-au spus că o instituție era cel mai bun loc pentru el.

Ucraina are cel mai mare număr de copii care trăiesc în astfel de instituții, din toată Europa

Aceștia sunt victimele unui sistem care a facilitat procesul prin care părinții își dădeau copilul în grija statului. Mulți din societatea ucraineană credeau, și încă mai cred, că toți copiii cu dizabilități primesc o îngrijire mai bună într-o instituție.

BBC News explică și cum România a închis multe dintre orfelinatele sale care arătau exact la fel, atunci când au fost găsiți copii care trăiau în condiții îngrozitoare și similare, în urma revoluției din 1989.

Dar în Ucraina, încă înainte de invazia rusă din februarie 2022, se estima că 250 de copii pe zi erau închiși pe viață într-o astfel de instituție. Rețeaua de aproape 700 de unități este susținută cu bani de la stat și are 68.000 de angajați.

Guvernul ucrainean începuse să mute mii de „orfani” în case de grup de tip familial. Însă persoanele cu dizabilități sunt și erau excluse din aceste planuri. Eric Rosenthal, directorul executiv al grupului pentru drepturile omului Disability Rights International (DRI), spune că persoanele cu dizabilități sunt acum mărfuri în „fabrici de handicap”.

El a vizitat sute de astfel de facilități și spune că este întotdeauna șocat și devastat de ceea ce găsește.

Cei care investighează respectarea drepturilor omului spun că războiul nu e o scuză pentru astfel de tratamente

Imagini filmate într-o altă instituție, la aproximativ o oră de mers cu mașina de orfelinatul lui Vasyl, arată cum tineri de 20-30 de ani cu dizabilități trăiesc în pătuțuri pentru copii. Rareori părăsesc aceste pătuțuri, chiar și pentru a mânca – personalul îi hrănește cu lingurița printre gratii.

Eric Rosenthal spune că malformațiile corpurilor tinerilor bărbați sunt semne ale „malnutriției de-a lungul vieții”. El mai adaugă și că războiul nu poate fi folosit ca scuză pentru astfel de tratamente.

Paturile de lemn sunt aliniate unul lângă altul, rând pe rând. Pereții vopsiți în culori strălucitoare sunt în contrast cu viața sumbră a acestor tineri. Ei nici măcar nu încearcă să se elibereze – sunt doar disperați după puțină atenție.

În camera alăturată, Oleh zace în pat de zeci de ani. Bărbatul de 43 de ani a fost trimis în această instituție când era copil.

El suferă de paralizie cerebrală, o afecțiune care afectează mișcarea și coordonarea. Cu o îngrijire adecvată, persoanele cu paralizie cerebrală pot trăi o viață completă și independentă. Oleh înțelege totul despre lumea din jurul său – iar fața lui se luminează când o vede pe Halyna Kurylo, unul dintre investigatori. O recunoaște de la ultima sa vizită, în urmă cu șapte ani.

Oleh o întâmpină cu un zâmbet cald și ea le face cunoștință lui Oleh cu echipa de filmare. El se arată surprins și entuziasmat când află că cei care-l vizitează sunt jurnaliști, zâmbește și îi întrebă cum îi cheamă. Este perfect conștient și totuși, tratat ca o legumă.

Miliardele de dolari primite drept ajutor internaționalde către Ucraina ar trebui să ajute să fie integrați și copiii și adulții cu dizabilități

Înainte de război, Ucraina era deja una dintre cele mai sărace țări din Europa. Sărăcia și lipsa de sprijin pentru familiile aflate în dificultate contribuie la o mentalitate conform căreia aceste facilități sunt necesare. Asta crede și directorul instituției lui Oleh, Mykola Sukholytkyi. „Este mai bine pentru copiii cu dizabilități să locuiască aici, decât cu familiile lor”, spune el.

Eric spune că miliardele de dolari de ajutor internațional trimise în Ucraina în timpul războiului ar trebui să fie folosite și pentru a închide orfelinatele, pentru a sprijini familiile să aibă grijă de copiii lor și pentru a construi o comunitate care să accepte dizabilitățile.

El se teme că o parte din bani ar putea fi cheltuită pentru menținerea instituțiilor – și că, după ce războiul se va încheia, „atenția internațională asupra Ucrainei va înceta, iar orfelinatele vor continua așa cum sunt”.