Turcia susține că renașterea Sfintei Sofia va fi, cu voia lui Allah, mesagerul eliberării Al-Aqsa / B1 TV va difuza un documentar de excepție despre monumentul revendicat și de creștinism, și de islam

După aproape un secol în care a avut statut de muzeu, Sfânta Sofia a fost reconvertită în moschee de regimul Erdogan, iar la inagurarea noii stări de fapt, în 24 iulie, imamul Ali Erbaș, șeful autorității turce pe probleme religioase, a afirmat că renașterea Hagiei Sophia va fi, cu voia lui Allah, mesagerul eliberării Al-Aqsa, potrivit G4Media.ro.

Reamintim căB1 TV difuzează, în exclusivitate, documentarul “HAGIA SOFIA, ÎNTRE CREȘTINISM ȘI ISLAMISM”, vineri,14august, de la ora 22.00și duminică, 16 august, ora 16.00.

Moscheea Al-Aqsa, un reper al islamului, este situată în Ierusalimul Vechi și este administrată de Iordania. În prezent, moscheea este extrem de bine păzită – doar musulmanii o pot vizita și chiar și ei sunt controlați riguros – iar mesajul Turciei nu se încadrează în cutumele împământenite la Ierusalim.

Poziția imamului – care a fost reluată și de președinția turcă, potrivit The Jerusalem Post – ridică mai multe semne de întrebare. Pe de o parte, de cine vrea Turcia să elibereze Al-Aqsa? Este o simplă declarație cu conotație simbolică sau se vrea revenirea la vremurile când Imperiul Otoman controla și Al-Aqsa? Pe de altă parte, cum văd arabii o asemenea declarație?

Publicația citată vorbește și despre relația dintre NATO și Turcia, în condițiile în care o aparentă pasivitate a politicienilor proeminenți pare să încurajeze islamismul turcesc, care a produs deja schimbări de proporții, ale căror efecte ar putea fi și mai pregnante pe termen lung.

Turcia este prezentată de Recep Tayyip Erdogan drept un mare actor global, care ar trebui să fie cel puțin egal al națiunilor cu drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU, dar chiar și așa rămâne la un statut de putere regională.Ideea de a rejuca un rol primordial în așa zisa Europă orientală creează strategii la Ankara și dureri de cap în regiune.

Relațiile Turciei cu Egiptul sunt tot mai complicate,cele cu Ciprul suferă, iar cele cu Israelul nu sunt optime deloc. Implicarea Ankarei în Siria și Libia a plasat-o în mai multe clinciuri cu Rusia, iar legăturile cu SUA au suferit mai multe lovituri. Cu Armenia, acestea sunt inexistente. Între timp, regimul Erdoga continuă să își folosească atuurile în jocul cu Bruxellesul.