UPDATE // Boris Johnson, numit prim-ministrul Marii Britanii

Theresa May a semnat, miercuri, demisia din funcția de premier al Marii Britanii, rol care va fi preluat, tot miercuri, decătreBoris Johnson, unul dintre cei mai vocali susținători ai Brexitului.

UPDATE 17:20 -Boris Johnsons-a întâlnit laPalatul Buckingam cu regina Elisabeta a II-a, devenind astfel noul premierMarii Britanii. Pe drumul spre Palatul Buckingam, Johnson a avut parte de huiduieli, unii protestatari punându-se chiar în fața coloanei lui pentru a-l opri.

Anterior demisiei, fostul premier a ținut două discursuri în plenul Parlamentului și mai apoi, pe Downing Street – unde se află sediul Guvernului. În timpul discursului din Parlament,Theresa May a fost întreruptăde un oponent al Brexitului, care i-a cerut să îloprească.

„Ultimele mele cuvinte sunt un sincer ‘mulțumesc’. Doresc, de asemenea, să mulțumesc populației britanice. Vă mulțumesc pentru faptul că v-ați pus încrederea în mine și că mi-ați acordat o șansă să servesc (Marea Britanie -n.r.)„, a declarat Theresa May, citată de CNN, cu puțin timp înainte de a porni spre Palatul Buckingam, pentru a-și da demisia.

Ea a adăugat că „mai sunt multe de făcut” și că „Brexitul rămâne prioritatea imediată”. Nu în ultimul rând, i-a urat succes lui Boris Johnson, apreciind că „succesul cabinetului acestuia va duce la succesul Marii Britanii.”

Demisia Theresey May este însoțită de cel puțin alte trei demisii, toate aparținând unor membri ai cabinetului ei. Astfel, au demisionat ministrul Dezvoltării Internaționale, al Justiției și ministrul Cabinetului (echivalentul unui vicepriministru). Gesturile celor trei miniștrii ar putea fi, totuși, doar o formalitate ținând cont că este de așteptat că Boris Johnson să-și formeze propriul cabinet.

Foto: Boris Johnson, noul premier al Marii Britanii (sursă foto: Facebook / Boris Jonson)

Cronologia evoluțiilorimportante de anul acesta legate deBrexit

• 27 iulie – Boris Johnson devine prim-ministrul Marii Britanii;
• 26 mai– „PartidulBrexit” (o formațiune anti-europeană) a câștigat alegerile europarlamentare din 2019;
• 24 mai– Theresa Mayîşi anunță demisiadin funcţia de prim-ministru al Marii Britanii;
• 10 aprilie– Uniunea EuropeanăamânăBrexitul până la data de 31 octombrie 2019;
• 5 aprilie-Theresa MaysolicităUniunii Europene o amânare aBrexitului până pe 30 iunie 2019;
• 3 aprilie– Parlamentul britanico obligăpe Theresa May să asigure unBrexit„ordonat” (adicăcu acord) sau să obţină o nouă amânareaBrexitului, în situaţia în care tot Parlamentul britanic va respinge şi următorul acord deBrexit;
• 1 aprilie– Parlamentul britanic dăvoturi indicativenegativecu privire la unreferendum pe acord, a unei prelungiri a perioadei de negocieri și a rămânerii în structurile comunitare;
• 29 martie– Parlamentul britanicrespinge, pentru a treia oara, acordul deBrexit;
• 21 martie– Uniunea Europeanărespingepropunerea Marii Britanii de amânare aBrexitului pana pe 30 iunie, stabilind ziua de 12 aprilie ca dată limită, cu posibilitatea extinderii perioadei pânăpe 22 mai în situația în care va exista un acord;
• 20 martie– Premierul Theresa Maysolicităo prelungire a perioadei deBrexitpână oe 30 iunie;
• 14 martie– Parlamentul britanicrespingeideea susţinerii unui al doilea referendum;
• 14 martie– Parlamentul britanicaprobăideea amânăriiBrexitului;
• 13 martie– Parlamentul britanicse pronunţăîmpotrivaunuiBrexitfără acord. Votul este, însă, doar consultativ;
• 12 martie– Parlamentul britanicrespingeşi al doilea acord deBrexit;
• 14 februarie– Parlamentul britanicrespingeprimul acord deBrexit.