În timp ce Ucraina este într-un moment crucial pe câmpul de luptă la Severodonețk, epicentrul bătăliei pentru Donbas, după cum susține chiar șeful Pentagonului, armele occidentale de care ucrainenii au disperată nevoie ajung tot mai greu pe front. Scriitorul american Richard Bernstein avertizează, într-un articol pentru The Wall Street Journal, că americanii riscă să pice iar în Capcana Jumătăților de Măsură, așa cum au făcut și în timpul altor conflicte. Iar asta ar putea fi lovitura de grație pentru Ucraina.
Bernstein scrie că, de multe ori în conflictele externe în care s-au implicat, SUA au avut pornirea de a lua măsuri, inclusiv militare, pentru a răspunde la o agresiune sau o amenințare, dar apoi și-au limitat răspunsul pentru a ține sub control costurile și riscurile în caz că măsurile inițiale se dovedesc a fi inadecvate. Așa se face că succesele inițiale ale demersurilor lor sunt anulate în timp.
S-a întâmplat în războiul din Afaganistan. După atentatele din 11 septembrie, americanii au avut pornirea de a pedepsi atactorul, așa că Al Qaeda a fost dislocată din bazele ei teroriste și talibanii au fost alungați de la putere. Numai că insurecția talibanilor a repornit, cu ajutorul Pakistanului.
Caracterul aparent perpetuu al conflictului, nerăbdarea opiniei publice și imposibilitatea de a învinge în absența unei prezențe permanente în Afganistan i-a determinat pe americani să-și abandoneze planurile inițiale. Acum, talibanii sunt iar la putere în Afganistan.
De fapt, problema acesta s-a manifestat încă din 1945-1949, din timpul războiului civil chinez. America i-a ajutat pe naționliștii chinezi fără prea mare tragere de inimă. Sprijinul nu a fost suficient, dar a atras dușmănia comuniștlor care au și câștigat războiul.
Un exemplu chiar mai bun e războiul din Vietnam. Pierderile umane, reacția opiniei publice și absența voinței de a lua măsuri drastice pentru a descuraja Vietnamul de Nord au dus la o retragere umilitoare pentru americani.
Situația s-a repetat în Liban în 1983, Somalia în 1993-94 și în Irak.
Pe 24 februarie, trupele ruse au invadat Ucraina, dar Kievul nu a căzut grație armelor primite din Occident.
Acum, însă, în ciuda sancțiunilor occidentale împotriva Moscovei și a ajutorului militar de 5 miliarde de dolari livrat ucrainenilor, rușii par a fi pe punctul de a captura întregul Donbas, ceea ce i-ar oferi lui Vladimir Putin o victorie clară, chiar dacă parțială. De aici, trupele sale din Ucraina și-ar putea extinde atacurile.
Și dacă Ucraina va primi de acum suficiente arme și suficient de repede pentru a opri înaintarea rusă, Richard Bernstein reproșează faptul că a trebuit să treacă mai bine de trei luni de război pentru ca administrația Biden să se decidă să-i trimită Ucrainei sistemele de rachete cu lansare multiplă.
Deocamdată abia a fost aprobată ”imensa cantitate” de patru sisteme, niciunul nefiind livrat. Ucraina spune că are nevoie de 300.
Cauza lentorii pare a fi teama că furnizarea unor arme mai puternice va provoca Rusia să extindă războiul, poate inclusiv prin folosirea armelor nucleare tactice.
Cu alte cuvinte, exact ca la celelalte conflicte de până acum, impulsul inițial al SUA de a ajuta o parte (în acest caz Ucraina) s-a lovit de impulsul contrar de a limita ajutorul.
În acest context, Bernstein avertizează că dacă SUA pică iar în Capcana Jumătăților de Măsură, iar Ucraina e înfrântă, adversarii SUA, mai ales China, vor trage concluzia că dacă te ții de treabă suficient de mult timp, americanii nu vor avea tăria de adopta măsurile dificile, dar necesare pentru a câștiga.