SUA și NATO se chinuie să înarmeze Ucraina și să-și refacă propriile stocuri de arme. SUA are nevoie de armele pe care le cere Ucraina: „O zi în Ucraina înseamnă o lună sau mai mult în Afganistan”

Occidentul a crezut că un război de artilerie și tancuri în Europa nu se va mai întâmpla niciodată și a redus stocurile de arme. S-a înșelat, arată New York Times.

SUA are stocuri limitate de arme pe care ucrainenii le doresc iar Washingtonul nu este dispus să deturneze armele cheie

În Ucraina, genul de război european considerat de neconceput macină stocurile modeste de artilerie, muniție și apărare aeriană a ceea ce unii din NATO numesc „armatele bonsai” ale Europei, după numele micilor copaci japonezi.

Chiar și SUA mai are doar stocuri limitate de arme pe care ucrainenii le doresc și de care au nevoie, iar Washingtonul nu este dispus să deturneze arme cheie din regiuni delicate precum Taiwan și Coreea, unde China și Coreea de Nord testează constant limitele.

Acum, după nouă luni de război, nepregătirea fundamentală a Occidentului a declanșat o cursă nebună pentru a aproviziona Ucraina cu ceea ce are nevoie și, în același timp, pentru a reaproviziona stocurile NATO.

În timp ce ambele părți consumă armament și muniție într-un ritm nemaiîntâlnit de la cel de-al Doilea Război Mondial, competiția pentru a menține arsenalele la zi a devenit un front critic care s-ar putea dovedi decisiv pentru efortul Ucrainei.

Cantitatea de artilerie folosită este uluitoare, spun oficialii NATO. În Afganistan, forțele NATO ar fi putut să tragă chiar și 300 de lovituri de artilerie pe zi fără să-și facă griji cu privire la apărarea aeriană.

Dar Ucraina execută mii de astfel de lovituri zilnic și to nu-i ajung pentru apărarea aeriană împotriva rachetelor rusești și a dronelor de fabricație iraniană.

O zi în Ucraina înseamnă o lună sau mai mult în Afganistan, potrivit experților

„O zi în Ucraina este o lună sau mai mult în Afganistan”, a declarat Camille Grand, expert în apărare la Consiliul European pentru Relații Externe, care până de curând a fost secretar general adjunct al NATO pentru investiții în apărare.

Vara trecută, în regiunea Donbas, ucrainenii trăgeau între 6.000 și 7.000 de lovituri de artilerie în fiecare zi, a declarat un înalt oficial NATO. Rușii trăgeau între 40.000 și 50.000 de gloanțe pe zi.
Prin comparație, Statele Unite produc doar 15.000 de cartușe în fiecare lună.

Astfel, Occidentul se străduiește să găsească echipamente și muniție din ce în ce mai rare din epoca sovietică pe care Ucraina le poate folosi acum, inclusiv rachete de apărare aeriană S-300, tancuri T-72 și mai ales proiectile de artilerie de calibru sovietic.

De asemenea, Occidentul încearcă să găsească sisteme alternative, chiar dacă sunt mai vechi, pentru a înlocui stocurile tot mai mici de rachete scumpe de apărare aeriană și de Javeline antitanc.

Acesta este un semnal puternic către industriile de apărare occidentale că se pregătesc contracte pe termen mai lung – și că ar trebui angajați mai mulți muncitori și că liniile de fabricație mai vechi ar trebui să fie renovate.

Încearcă să achiziționeze muniție din țări precum Coreea de Sud pentru a „suplini” stocurile trimise în Ucraina.

Există chiar discuții despre posibilitatea ca NATO să investească în vechile fabrici din Republica Cehă, Slovacia și Bulgaria pentru a relua producția de obuze de calibru sovietic de 152 mm și 122 mm pentru artileria ucraineană, încă în mare parte din epoca sovietică.

Dar obstacolele sunt la fel de numeroase pe cât sunt soluțiile propuse

Țările NATO – adesea cu mare fast – au furnizat Ucrainei o parte din artileria occidentală avansată, care folosește obuze de 155 mm la standardul NATO.

Dar sistemele NATO sunt rareori certificate pentru a utiliza cartușe produse de alte țări NATO, care adesea fabrică obuzele în mod diferit.

(Aceasta este o modalitate prin care producătorii de armament se asigură că pot vinde muniție pentru armele lor, așa cum producătorii de imprimante își fac banii din cartușe de cerneală).

Și mai există apoi problema controalelor legale la export, care reglementează dacă armele și munițiile vândute unei țări pot fi trimise unei alte țări aflate în război.

Acesta este motivul pentru care elvețienii, invocând neutralitatea, au refuzat Germaniei permisiunea de a exporta în Ucraina muniție antiaeriană necesară