Odată cu sporirea forțelor și exercițiilor NATO în Marea Neagră, asezonate cu trecerea razantă a avioanelor rusești pe lângă navele americane, cele două mari și antagonice puteri ale planetei par tot mai hotărâte să-și impună hegemonia în zonă, se arată într-un studiu despre importanța geostrategică a Mării Negre, publicat de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS).
NATO a definit de multă vreme regiunea Mării Negre ca fiind “importantă pentru securitatea Euro-Atlantică”, dar nu a acționat în consecință până la Summitul de la Varșovia din iulie 2016, când s-a decis suplimentarea forțelor în această zonă. În octombrie 2016, reuniunea miniştrilor apărării din statele membre NATO de la Bruxelles trasa concret liniile directoare ale prezenței înaintate și, respectiv, adaptate de întărire (enhanced Forward Presence – eFP și tailored Forward Presence -tFP).
Așa s-a ajuns ca în februarie anul acesta, NATO să aprobe funcția de coordonare maritimă între Forțele Navale NATO și cele ale aliaților din zona Mării Negre, precum și suplimentarea efectivelor din zonă, “în aer, apă și pe pământ”.
Noile reglementări privesc direct România, pe teritoriul căruia măsurile au fost deja puse în aplicare: efectivul forțelor dislocate la baza operațională Mihail Kogălniceanu de la Constanța a fost suplimentat cu 500 de militari.
Tot România a fost și furnizorul majoritar de nave pentru exercițiul Sea Shield 2017. Nu mai puțin de opt nave au fost puse la dispoziție de țara noastră, efectivul NATO fiind completat de două nave din Turcia și câte una din Canada, Bulgaria, Spania și Statele Unite.
2500 de militari din opt țări NATO au făcut simulări de luptă în februarie, în Marea Neagră sub stricta supraveghere a… Rusiei. Moscova nu s-a sfiit să-și etaleze forțele aeriene, marine și submarine în zonă (două avioane rusești de luptă Su-24 au escortat efectiv nava americană USS Porter pe 10 februarie), declarând totodată că se simte amenințată de mișcările Alianței Nord Atlantice în Marea Neagră.
România este prinsă din plin în acest context cu potențial conflictual. Geografic, nu avem unde fugi, iar Bucureștiul va fi întotdeauna mai aproape de Moscova decât Washingtonul ori Berlinul.
Studiul citat mai menționează și faptul că baza terestră a operațiunilor NATO în zonă este situată la Craiova unde sunt prezente forțe multinaționale. Componenta maritimă se sprijină de asemenea pe România, dar și Bulgaria, iar principala bază aeriană este la Constanța unde sunt așteptate patru vârfuri de lance ale dotării NATO – celebrele avioane Typhoon.
În cele din urmă și deloc în ultimul rând, zona Mării Negre și mai exact, România, este bază pentru scutul antirachetă – instalația montată la Deveselu devenind operațională din august 2016.
În acest context, studiul prezentat de CSIS pune accent pe analiza provocărilor pentru unitatea NATO pe care le ridică operațiunile din Marea Neagră.
Spre deosebire de Marea Baltică, mereu coezivă, țările de la Marea Neagră nu au avut o agendă congruentă. România este puternic interesată și implicată în suplimentarea forțelor NATO în regiune, Bulgaria s-a manifestat destul de reținut până de curând, iar Turcia cu noile mișcări de la Ankara este imprevizibilă…
Una din pârghiile de colaborare eficientă este însă noua structură formata sub comanda Bucureștiului, care include nouă state NATO, pentru a coordona noile obiective ale alianței în zona Mării Negre.
Toți cei nouă membri și-au manifestat îngrijorarea cu privire la sporirea efectivelor rusești din Crimeea, iar principala preocupare pentru NATO și Rusia este reducerea riscului unui accident militar. În acest sens, este salutar dialogul recent (chiar și numai telefonic) dintre președintele Comitetului Militar NATO, generalul ceh Petr Pavel, și Șeful Marelui Stat Major Rus, generalul Valery Gherasimov, o discuție la acest nivel nemaiavând loc de trei ani.
Chiar dacă și-a trimis avioanele să escorteze operațiunile NATO din zonă, Rusia este dispusă la dialog. Deocamdată.