Protestele de amploare în Irak: Premierul a demisionat la solicitarea ayatollahului după cea mai sângeroasă zi / Peste 400 de morți, din 1 octombrie, de când au început manifestațiile

Premierul irakian Adel Abdel Mahdi a anunțat vineri că demisionează, la scurt timp după ce marele ayatollah Ali Sistani, figură tutelară a politicii irakiene, a cerut schimbarea guvernului după cea mai sângeroasă zi de proteste cu care s-a confruntat irakul.

Cel puțin 46 de protestatari au fost uciși joi și peste 1.000 răniți după confruntări violente și după ce civili au tras asupra manifestanților prezenți la Najaf. Astfel, bilanțul morților a trecut de 400 din 1 octombrie de când au izbucnit protestele prin care populația cere „căderea regimului” și îndepărtarea unei clase politice care, în 16 ani, a făcut să dispară echivalentul a de două ori PIB-ul uneia dintre cele mai bogate țări din lume în petrol, dar înglodată într-o corupție endemică.

În Najaf,bărbați în civil au tras asupra mulțimii care se apropia de sediile partidelor politice pe tot parcursul nopții. În orașul sfânt, tirurile acestor civili și cele ale forțelor de ordine au ucis joi 16 oameni, potrivit medicilor.

În Sud, polițiști care au preferat să-și păstreze anonimatul au precizat că au primit ordinul să stopeze orice protest, concomitent cu sosirea de noi comandanți militari. Dar dezastrul din Nassiriya i-a determinat să dea înapoi.

În Bagdad, grenade lacrimogene continuă să explodeze în centrul istoric, transformat în câmp de bătălie între tinerii care aruncă pietre și polițiștii care au ucis joi doi manifestanți.

Protestatarii par însă determinați: ei cer sfârșitul unui sistem politic conceput de americani după căderea lui Saddam Hussein, în 2003, și de acum sub influența foarte puternică a Iranului, care a profitat de avantaj într-o țară unde un om din cinci trăiește sub pragul sărăciei.

Nesupunerea civilă continuă să blocheze școli și administrații în timp ce manifestanții ncearcă să ajungă la călcâiul lui Ahile al puterii, aurul negru.

Până acum, însă, nu au reușit să afecteze nici producția și nici distribuția de petrol, unica resursă de valută a țării și care constituie 90% din veniturile unui guvern supraîndatorat.