Biserici ale Bucureștiului: Biserica Dobroteasa, a cărei pictură a fost realizată de George Ioanid la 1893, a scăpat ca prin minune de buldozerele lui Ceaușescu. Istoria fascinantă a lăcașului de cult din centrul Capitalei (VIDEO)

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.

Pe Bulevardul Mircea Voda din București se înalță o construcție monumentală din zid masiv, în stil muntenesc, cu influențe bizantino sud-dunarene: Biserica Dobroteasa. Sfântul lăcaș duhovnicesc are o lungime de peste 28 de metri și o lățime de 15 metri.

Istoria bisericii Dobroteasa din Bucureşti se pierde în negura vremurilor.

“Numele de Dobroteasa se tâlcuiește așa: casa cea bună a Maicii Domnului sau Maica cea Bună. Numele de Dobroteasa dăinuie în această zonă de aproximativ cinci secole. Mai exact, de la începutul anilor 1500, când boierul Dobrotă împreună cu soția lui Ancuța au zis să-i ridice, aici, lui Dumnezeu casă. A fost o casă din lemn. Numele s-a păstrat până în anul 1730, când boierul Constantin Năsturel, din familia Năstureilor, împreună cu soția sa, pe nume tot Ancuța, au ridicat o biserică din zid, pe care au finalizat-o în 1738. Biserica a rezistat eroic până în anul 1847, când este restaurată. În 1884, comunitatea ajunge la concluzia că aceasta trebuie demantelată și în locul ei ridicată una nouă, din cărămidă”, spune preotul Valentin Paraschiv.

Pèreții au fost pictați în ulei la sfârșitul secolului al 19-lea de către George Ioanid, elev al pictorului Gheorghe Tătărescu, cel care a pictat 52 de biserici.

Naosul şi pronaosul bisericii sunt împodobite cu icoane de o mare valoare artistică reprezentând cele trei hramuri ale bisericii: icoana Bunei–Vestiri îmbrăcată în argint aurit, icoana Cuvioasei Parascheva și icoana Sfintei Filofteea, îmbrăcate în argint.

La cutremurul din 1977 turlele bisericii au fost grav avariate. Lucrările de consolidare au fost sistate în 1983, când biserica a fost închisă la ordinul lui Nicolae Ceauşescu, fiind vizată pentru demolare. Mai mult de atât, ea a fost declarată oficial ca fiind biserică demolată, chiar dacă era înca în picioare, fiind împresurată de șantiere și utilaje de mare tonaj.

Printr-o adevărată minune, biserica a scăpat de buldozerele comuniste şi, deşi în actele Ministerului Culturii figura ca „demolată”, ea a continuat să reziste.

Cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Teoctist, în 1991, Biserica Dobroteasa a fost redeschisă pentru credincioşi, când a fost numit paroh preotul Gheorghe Sima, care a lucrat la consolidarea bisericii de zid dar și a bisericii celei vii, desfășurând în paralel o bogată activitate filantropică, implicit catehetică, continuând astfel munca înaintașilor săi .

“O vorbă a părintelui mă împresionează până astăzi. Zice: Adunăm pic cu pic și dăm cu grămada, ca să facem ceva pentru credincioșii noștri, pentru biserica aceasta văzută, formată din credincioși, dar și pentru biserica aceasta de zid”, spune preotul Paraschiv.

Elevi de gimnaziu, studenți, bătrâni, oameni cu diferite nevoi, găsesc întotdeauna la Biserica Dobroteasa, un sfat duhovnicesc, hrană şi o vorbă bună.

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.