Povestea omului de știință care susține că a descoperit călătoria în timp. Mașina sa funcționează cu ajutorul luminii

Profesorul Ronald Mallett consideră că a rezolvat problema călătoriei în timp. Potrivit acestuia, secretul constă în răsucirea țesăturii spațiu – timp cu un inel de lasere rotative pentru a crea o buclă de timp ce ar permite să călătorești înapoi.

Astrofizicianul, în vârstă de 77 de ani, a reușit să își dea seama cum să facă acest lucru și este mândru de ușa pe care o lasă deschisă științei.

Ronald Mallett consideră că a rezolvat problema călătoriei în timp

Ronald Mallett care, în prezent este profesor emerit la Universitatea din Connecticut, pe când avea doar 10 ani, și-a pierdut tatăl. Ceea ce l-a inspirat pe acesta au fost cărțile lui H. G. Wells și Einstein, cei doi autori fiind cei care l-au împins spre cariera eminentă de fizician și ambiția sa de o viață de a construi o mașină a timpului.

Astfel, la un an după ce şi-a pierdut tatăl, Boyd, la vârsta de 10 ani, Mallett a pus mâna pe un exemplar al cărţii „Maşina timpului” de H.G. Wells şi a avut atunci o inspirație de moment: avea de gând să îşi construiască propria maşină a timpului, să călătorească înapoi în anul 1955 şi să-i salveze viaţa tatălui.

Tatăl lui, Boyd se culcase cu soţia sa, Dorothy, în noaptea celei de-a 11-a aniversări a căsătoriei lor şi a lăsat să-i iasă un oftat adânc. Abia când ea l-a împins şi capul lui a căzut de pe pernă „ca un sac de făină”, Dorothy şi-a dat seama că ceva nu era în regulă. Ronald s-a trezit mai târziu, în acea noapte, când mama sa plângea necontrolat şi a aflat vestea că tatăl său murise în urma unui atac de cord. „Nu puteam să înţeleg cum a fost posibil aşa ceva. Până în ziua de azi îmi este greu să cred că a murit. Chiar şi după 60 şi ceva de ani„, a declarat el într-un interviu, scrie ProTV.

După moartea lui Boyd, bula de siguranţă pe care o crease pentru familia sa a dispărut. Dorothy şi copiii s-au mutat în Altoona, Pennsylvania, pentru a fi mai aproape de părinţii ei. Ronald prefera să chiulească de la şcoală şi să se retragă în lumea fantastică şi reconfortantă a cărţilor şi revistelor.

„Într-un fel, mi-a vorbit”, spune el. „Chiar primul paragraf mi-a schimbat viaţa. Încă îmi amintesc citatul: «Oamenii de ştiinţă ştiu foarte bine că timpul este doar un fel de spaţiu şi că ne putem deplasa înainte şi înapoi în timp, la fel cum putem face şi în spaţiu»”, spune Mallett. Acesta a fost inspirat de imaginea mașinii timpului cărții ilustrate de Wells, astfel încât Mallett a asamblat o replică din bicicleta sa şi din piesele de schimb ale televizorului şi radioului tatălui său care, bineînțeles, nu a funcționat.

Fără să se descurajeze, Mallett a continuat să citească. A dat peste o carte a lui Einstein. Chiar şi la vârsta de 11 ani a înţeles ideea că, potrivit lui Einstein, timpul nu este absolut. Mallett a înţeles: cheia pentru a-şi revedea tatăl era să înţeleagă tot ceea ce se afla în acea carte, aşa că s-a întors la şcoală, ajungând rapid în fruntea clasei şi absolvind cu notă maximă.

Neavând fondurile necesare pentru a merge direct la facultate, s-a înrolat în forţele aeriene. După ce a plecat din forţele aeriene, Mallett s-a înscris la Universitatea de Stat din Pennsylvania şi a devenit unul dintre primii afro-americani care şi-a luat un doctorat în fizică.

În ciuda succesului său academic, nu a avut încrederea necesară pentru a discuta public despre călătoria în timp. Erau anii 1980 şi a vorbi despre asta era încă ceva nemaiauzit în cercurile academice „serioase”; a face acest lucru putea fi sinucidere curată în carieră. Abia la mijlocul anilor ’90, când oamenii au început să vorbească despre posibilitatea călătoriei în timp, Mallett s-a simţit pregătit să fie mai deschis în legătură cu proiectul său.

În schimb, din cauza unor probleme cardiace, a fost nevoit să facă o operaţie de angioplastie şi şi-a petrecut lunile de recuperare studiindu-şi cercetările. Mallett şi-a găsit momentul revelator într-o gaură neagră. În filme, călătoria în timp pare foarte simplă. În realitate, este puţin mai complicat. Să călătoreşti în viitor este mai uşor, dar întoarcerea în timp reprezintă o problemă mult mai mare.

„Se pare că găurile negre în rotaţie pot crea un câmp gravitaţional ce ar putea duce la crearea unor bucle temporale care să permită întoarcerea în trecut”, explică Mallett. Spre deosebire de o gaură neagră normală, o gaură neagră rotaţională are două orizonturi de eveniment (suprafaţa care închide spaţiul de unde radiaţia electromagnetică nu mai poate ieşi), unul interior şi unul exterior. Între aceste două orizonturi de eveniment, are loc ceva numit frame dragging – tragerea sistemului de referinţă spaţiu-timp.

„Permiteţi-mi să vă dau o analogie”, spune Mallett, cu răbdare. „Să spunem că aveţi o ceaşcă de cafea în faţa dumneavoastră chiar acum. Începeţi să amestecaţi cafeaua cu linguriţa. A început să se învârtă în jurul ei, nu-i aşa? Asta face o gaură neagră care se roteşte. îÎn teoria lui Einstein, spaţiul şi timpul se raportează unul la celălalt. De aceea se numeşte spaţiu-timp. Deci, pe măsură ce gaura neagră se roteşte, aceasta va provoca de fapt o răsucire a timpului”, explică profesorul.

Mașina creată de el va arăta ca un cilindru din raze de lumină care se rotesc

În ciuda faptului că găurile negre sunt puţine în acest colţ al Căii Lactee, Mallett crede că a găsit o alternativă artificială într-un dispozitiv numit laser inelar, care poate crea un fascicul de lumină rotativ intens şi continuu – „lumina poate crea gravitaţie şi dacă gravitaţia poate afecta timpul, atunci lumina însăşi poate afecta timpul”, explică el.

Unii dintre criticii lui Mallett au obiectat că maşina sa temporală ar trebui să fie de mărimea universului cunoscut, deci complet nepractică. „Aveţi perfectă dreptate; este vorba de tipuri galactice de energie pentru a face acest lucru”, recunoaşte el.

Înrebat cât de mare a fi mașina timpului creată de el, acesta a răspuns: „Încă nu ştiu asta. Chestia este că ceea ce este necesar mai întâi este să putem demonstra că putem răsuci spaţiul – nu timpul – putem răsuci spaţiul cu ajutorul luminii”, spune profesorul. Abia apoi, continuă el, vom şti ce este necesar pentru a face restul.

Tot ceea ce Ronald Mallett poate spune în acest moment este că maşina sa temporală, oricât de mare ar fi, va arăta ca un cilindru din raze de lumină care se rotesc.

Un astfel de efort nu ar fi, desigur, ieftin, dar este foarte puţin probabil ca vreun guvern să vrea să îşi cheltuiască resursele pe călătoria în timp, iar singurul miliardar suficient de nebun pentru a finanţa un astfel de proiect este ocupat cu Marte şi Twitter.

În plus, chiar dacă inginerii inteligenţi şi miliardarii nebuni ar pune în practică teoriile lui Mallett, asta ar permite doar călătoria înapoi în timp până la momentul în care a fost creată bucla temporală, care nu ar putea fi niciodată 1955. Cu toată munca şi toate teoriile lui Mallett, nu există nicio posibilitate ca acesta să călătorească înapoi pentru a-şi revedea tatăl.

Întrebat cum s-a simțit când și-a dat seama de acest lucru, acesta a spus că. „A fost trist pentru mine, dar nu a fost tragic, pentru că îmi amintesc că a existat cândva un băieţel care visa la posibilitatea de a avea o maşină a timpului. Eu mi-am dat seama cum se poate face”, spune cercetătorul.

Ronald Mallett se consolează, de asemenea, cu potenţialul enorm pe care maşina sa l-ar putea avea pentru bunăstarea vieţii pe planeta noastră. „Să presupunem că am fi avut deja acest dispozitiv în funcţiune acum câţiva ani, iar acum avem medicamente care pot vindeca Covidul. Imaginaţi-vă că am putea prezice cu precizie când vor avea loc cutremurele sau tsunami-urile. Deci, pentru mine, este important că am deschis uşa acestei posibilităţi. Şi cred că tatăl meu ar fi fost foarte mândru de acest lucru”, a declarat cercetătorul.