Povestea emoționantă a unei rusoaice, care s-a mutat la Kiev și se confruntă cu prejudecățile familiei sale din Sankt-Petersburg

Acum doi ani, Svetlana din Sankt Petersburg s-a mutat în Kiev. Femeia a dezvăluit pentru Paper cum i s-a schimbat viața după război și cum reacționează rudele ei din Rusia la conflictul între cele două țări.

Cum s-a simțit Svetlana în prima zi de război

A fost un șoc. Ne-a trezit un apel de la socrul la 6 dimineața. M-am trezit într-o secundă și imediat am înțeles totul.  Am auzit sirena. Tremuram atât de tare încât nu puteam face nimic. Locuiam la 10 kilometri de Bucha. Era clar că era mai bine să te muți în centrul orașului. Rufele mele au fost înmuiate peste noapte, puiul se dezgheța. L-am spălat tremurând,  l-am prăjit.

Părinții soțului meu au fost foarte calmi. Socrul a spus: „Dacă există o sirenă, nu trebuie să alergi imediat la adăpost, pentru că vei fi epuizat până când trebuie să fugi. Mai bine fugi când auzi explozii în apropiere.

Am stat, am citit știri, am urmărit mai multe emisiuni și m-am gândit cum să procedez, să plec sau să rămân. Seara am auzut explozii în Gostomel, trupele de debarcare au aterizat acolo, au fost lupte grele.

Am ieșit în stradă cu soțul și soacra mea, fumam – și apoi am mai auzit explozie, am tresărit deja. Soacra spune: „Oprește-te, stăm pe loc, fumăm, nu mergem nicăieri”. Am terminat de fumat, am mers la metrou să văd situația. Oamenii stăteau la cozi la bancomate.

Motivul pentru care s-a mutat în capitala Ucrainei

M-am născut la Sankt Petersburg, am studiat la Universitatea Hidrometeorologică ca ecologist. Apoi am plecat în China, de la sfârșitul lui 2017 până în 2020, și l-am întâlnit pe soțul meu acolo. În iarna lui 2020, am vizitat pentru prima dată Kievul. Din cauza coronavirusului și a lipsei unui permis de ședere ucrainean, călătoream des la Sankt Petersburg.

Soțul este cetățean ucrainean. Nu a fost niciodată în Rusia. Îmi doream foarte mult să vină să-mi cunoască rudele, visam să-i arăt orașul. Până pe 24 februarie nu a mers. Acum, desigur, este bucuros de acest lucru și simte că a făcut ceea ce trebuie [n.r. că nu a plecat în Rusia].

Am plecat în Ucraina nu din motive politice, ci din dragoste. La vremea aceea, nu am renunțat la Rusia, la Sankt Petersburg. Am crezut că oricum nu voi pierde conexiunea mea cu orașul. Era imposibil de ales. Ambele lumi erau native și am încercat să le păstrez  în viața mea.

Mi-a plăcut Ucraina, a fost interesant să văd lumea asta. Aceasta este o țară complet diferită. Și oamenii sunt complet diferiți.

Nunta a avut loc la o lună după ultima mea mutare la Kiev, în august 2021. Doar sora mea a putut să vină. În toamnă, m-am întors la Sankt Petersburg pentru două săptămâni, apoi am decis să petrec Anul Nou cu părinții mei, am plecat în sat la bunica mea. Ca și cum mi-ai lua rămas bun. Acum îmi este foarte greu că nu pot merge acasă, la rude, să mă plimb prin orașul meu. Dar chiar nu pot acum.

Despre comunicarea cu familia sa din Sankt Petersburg

Vorbesc cu mama în fiecare zi. Ea este foarte îngrijorată.  Îmi scrie în fiecare dimineață și seară. Este greu, desigur, pentru că înțeleg: trăim în lumi atât de diferite. Nu îi înțeleg, ei nu mă înțeleg pe mine.

Cei apropiați nu cred în ceea ce se întâmplă în Ucraina. Sunt aici de mai bine de doi ani și spun familiei mele că nu mă confrunt cu o atitudine proastă. Și ei îmi spun: „Ai fost norocoasă că totul a fost bine cu tine”. Sau: „Păi, de unde știi? O să aflăm mai târziu.” Sau spun: „Să nu discutăm nimic, fiecare are părerea lui”.

Mă bucur să fiu o punte între două lumi. Chiar și atunci când întâlnesc pe cineva aici, îmi place să spun că sunt din Sankt Petersburg. De obicei oamenii reacţionează astfel: „E frumos acolo”. Aici este normal să arăt că sunt din Rusia.

Despre cum sunt tratați rușii la Kiev

În principiu, pot vorbi ucraineană, dar nu sunt nativă. Nu m-am confruntat niciodată cu nicio animozitate din cauza faptului că sunt rusoaică sau din cauza limbii.

Odată, când cumpăram flori la Lvov și mă adresam vânzătorului în rusă, acesta, în timp ce lega flori, mi-a răspuns: „Învață limba ucraineană. E atât de frumoasă!”.  Mulți oameni comunică în limba rusă.

Dar tendința este foarte vizibilă că toată lumea trece la ucraineană. Am început să vorbesc mai des. Adică, desigur, nu există așa ceva încât din cauza limbii ruse să refuze să vă răspundă.

Cum s-a schimbat Kievul în primele luni de război

În iunie, când m-am întors din Germania, am văzut o altă Ucraina: sirene, frică. Cu siguranța nu a fost panică în oraș, dar atmosfera a devenit cu totul alta. Mi-am văzut zona – și era acoperită cu arici antitanc și tranșee. Înainte de asta, m-am uitat la un videoclip cu armata ucraineană, cu acest arici, iar acum l-am văzut în viața reală. M-am simțit ciudat.

Pe străzi erau multe bannere patriotice: în fața graniței cu Polonia era un banner „Nu plecați – protejați!”.