Povestea a doi prizonieri din Regimentul Azov după un an petrecut în captivitate în Rusia: „Este greu pentru o persoană civilizată să-şi imagineze că se poate întâmpla aşa ceva”

Povestea a doi prizonieri din Regimentul Azov după un an petrecut în captivitate în Rusia: „Este greu pentru o persoană civilizată să-şi imagineze că se poate întâmpla aşa ceva
Foto: Hepta/ Sputnik / Ilya Pitalev.

Doi militari ucraineni din regimentul Azov au afirmat că, deși rușii au încercat să-i distrugă psihologic, nu au reușit să o facă. Ei au povestit experiența lor de aproape un an petrecut în captivitate în Rusia.

Militarii ucraineni din Azov povestesc experiența captivității

Este greu pentru o persoană civilizată să-şi imagineze că se poate întâmpla aşa ceva în secolul al XXI-lea. Am citit o carte scrisă de un prizonier evreu într-unul dintre aceste lagăre şi mi s-a părut că, dincolo de unele diferenţe evidente, multe metode de violenţă fizică şi psihologică sunt izbitor de asemănătoare”, spune Sviatoslav Sirîi, în vârstă de 27 de ani, cunoscut sub pseudonimul Brave”.

Sirîi și alți 2.500 de militari ucraineni au fost luați prizonieri după ce li s-au ordonat să părăsească oțelăria Azovstal din Mariupol, punând capăt asediului orașului. În loc să fie eliberați într-un schimb de prizonieri, Sirîi și Valeri Petrenko (Teivaz”) au fost supuși unei captivități crunte, izolare totală și tortură în diferite centre de detenție rusești, potrivit Observator News.

Au supraviețuit torturii din Rusia

Au revenit acasă abia după un an, în cadrul unuia dintre schimburile sporadice de prizonieri. Plăcerea temnicerilor consta în a lovi prizonierii subnutriți nu doar în timpul interogatoriilor, ci și în alte momente. Când a ajuns acolo, Sirîi îşi aducea aminte că a fost nevoit să se târască pe coridor, străbătând printre rânduri de gardieni care îl loveau.

Cei doi indivizi au suferit răni în timpul atacului asupra oţelăriei Azovstal. Cu toate acestea, în perioada în care au fost ţinuţi captivi, nu li s-au acordat îngrijiri medicale. Ei povestesc că sprijinul oferit de camarazii din regiment a fost esenţial pentru a-şi menţine echilibrul mental.

Cei care i-au supus la tortură au încercat să le insufle sentimentul că nu aveau nicio importanță pentru nimeni și că fuseseră abandonați, după ce fuseseră exploatați ca pioni în mâinile guvernului.

Urmăriți B1TV.ro și pe
`