Politicieni din partidul de extremă-dreapta Alternative für Deutschland (AfD) din Germania, inclusiv un asistent personal al liderului său Alice Weidel, s-au întâlnit cu șeful Mișcării Identitariste extremiste de dreapta și cu activiști neonaziști pentru a discuta despre un „plan general” pentru deportările în masă, în cazul în care partidul va ajunge la putere.
Întâlnirea, care a fost raportată pentru prima dată, miercuri, de instituția de investigație Correctiv, a avut loc în noiembrie anul trecut la un hotel rural de la periferia orașului Potsdam.
Evenimentul este probabil să alimenteze o dezbatere aprinsă dacă partidul AfD ar trebui să fie interzis din cauza preocupărilor crescânde că acesta reprezintă o amenințare fundamentală pentru democrația germană.
Susținut de nemulțumirea față de imigrație, AfD e pe primul loc în toate cele cinci state din estul Germaniei, dintre care trei organizează alegeri la sfârșitul acestui an.
Invitațiile la eveniment citate de The Guardian descriu întâlnirea ca pe o oportunitate de a prezenta „un concept de ansamblu în sensul unui masterplan”. La întâlnire au participat nu doar doi politicieni AfD la nivel de stat și municipal, ci și un membru activ al Bundestagului, Gerrit Huy, precum și Roland Hartwig, fost deputat care a acționat ca asistent personal al lui Weidel din septembrie 2022. AfD l-a descris pe Hartwig ca fiind însărcinat cu „poziționarea strategică” a partidului.
Cei din AfD s-au întâlnit cu Martin Sellner, care a fost însărcinat cu introducerea „masterplanului” și este o figură cheie în „Noua Dreaptă” paneuropeană și căruia, în 2019, i s-a interzis definitiv intrarea în Regatul Unit din cauza opiniilor sale extremiste.
Mișcarea Identitară, a cărei ramură austriacă obișnuia să o conducă Sellner, se opune deschis ideii de societăți multiculturale și expune teoria conspirației înlocuirii populației albe a Europei cu oameni din Africa și Orientul Mijlociu.
Mișcarea Identitară se află pe o listă de organizații a căror calitate de membru AfD o consideră incompatibilă cu apartenența la partid, iar partidul a negat în trecut legăturile cu mișcarea. Cu toate acestea, în ultimii ani, AfD a făcut puțin pentru a se distanța de rețeaua de activiști.
O idee cheie pe care Sellner a încercat să o introducă în mainstreamul politic este „remigrarea”: întoarcerea forțată a migranților în țările lor de origine prin deportări în masă. Astfel de deportări ar viza nu numai solicitanții de azil, ci, așa cum a explicat Sellner într-un articol recent pentru jurnalul New Right Sezession, și cetățenii care dețin pașapoarte germane care, susține el, „formează societăți paralele agresive, în creștere rapidă”.
Potrivit relatării lui Correctiv, subiectul exploziv al „remigrației” a dominat aparent discuțiile dintre politicienii AfD și activiștii de extremă dreaptă, Sellner prezentând extrădarea forțată a cetățenilor germani „neasimilați” drept cea mai mare „provocare” dacă AfD urma să câștige puterea.
Ideile discutate la întâlnire, potrivit Correctiv, au inclus cea a deportărilor într-un stat fără nume din nordul Africii, care ar oferi spațiu pentru până la 2 milioane de oameni. Oamenii care fac lobby în numele refugiaților din Germania ar putea să fie trimiși și ei acolo, ar fi sugerat Sellner.
Huy, delegata AfD în Bundestag, ar fi susținut că și-a dezvoltat propriul concept de „remigrare” și a părut să sugereze că partidul ei nu se mai opune planului guvernului de a ridica interdicția privind dubla cetățenie din acest motiv. „Atunci puteți lua [cetățenia] germană, iar lor le mai rămâne una”, ar fi spus ea la întâlnire. În prezent, în conformitate cu legislația germană, este ilegal să deposedezi oamenii de cetățenie, dacă aceasta înseamnă că ar deveni apatrizi.
Într-un apel telefonic cu The Guardian, Huy a confirmat prezența ei la întâlnire și că discuția despre „remigrare” era pe ordinea de zi. „În 2017, i-am prezentat președintelui asociației mele de partid planuri pentru un program de remigrare pentru cetățenii non-germani care nu își pot găsi drumul pe piața muncii, care nu au fost preluate de partid”, a spus Huy. „Sunt în continuare de acord cu acele propuneri.”
Huy a spus că nu își amintește dacă planurile pentru îndepărtarea cetățenilor germani fac parte și din discuțiile de la întâlnirea de la Potsdam. Comentariile ei despre dubla cetățenie, a spus ea, „au fost în mod clar – o glumă”.
Contactat de Correctiv și The Guardian, niciunul dintre Sellner, Weidel, Hartwig și nici birourile parlamentare centrale ale AfD nu au comentat raportul.
Transformarea treptată a AfD dintr-un partid liberal din punct de vedere economic, anti-euro, într-unul de extremă dreaptă nu este ceva nou. În cele trei state din est în care partidul ar putea triumfa la alegerile din acest an – Saxonia, Saxonia-Anhalt și Turingia – partidul a fost clasificat drept „extremist de dreapta certificat” de către agenția germană de servicii secrete, permițându-i supravegherea secretă și, eventual, chiar infiltrarea. Partidul, însă, neagă că este extremist.
Germania postbelică se definește ca o „democrație militantă”, iar curtea sa constituțională poate interzice partidele politice dacă acestea urmăresc obiective anticonstituționale – și sunt în măsură să atingă aceste obiective.
În ultimele săptămâni, unii politicieni, cum ar fi co-liderul social-democraților (SDP) a lui Olaf Scholz, au cerut să înceapă o dezbatere dacă curtea constituțională ar trebui să ia în considerare o astfel de interdicție pentru AfD.
În practică, ștacheta pentru interdicțiile absolute ale partidelor este relativ ridicată. În 2017, Curtea Constituțională a Germaniei a decis că, deși NPD-ul de dreapta radicală semăna cu partidul nazist al lui Adolf Hitler, acesta nu va fi interzis deoarece nu reprezintă o amenințare suficient de mare pentru democrație.