Chiria medie în Lisabona este acum puțin peste 2.000 de euro, în timp ce salariul minim este de aproximativ 760 de euro.
Portugalia se confruntă în prezent cu o criză imobiliară gravă, declanșată de creșterea investițiilor străine în proprietăți și de lipsa de locuințe noi la prețuri accesibile.
Actuala criză – care a declanșat numeroase campanii care militează pentru mai multe locuințe la prețuri accesibile – s-ar fi răspândit în întreaga țară pe parcursul mai multor ani, după criza financiară din 2008.
Există cupluri divorțate care nu se pot muta pentru că nu își permit sau persoane în vârstă care trebuie să aleagă între a plăti chiria sau medicamentele.
Joelsy Pacheco, o asistentă medicală care lucrează în medie 16 ore pe zi, lucrând la o unitate de terapie intensivă la unul dintre principalele spitale din Lisabona, precum și la un ONG spune că la finalul anului, când i se va încheia contractul de închiriere, va fi nevoită să se întoarcă să locuiască la mama ei, adică foarte departe de locurile de muncă, potrivit BBC.
De curând, un protest care a atras peste 30.000 de oameni pe străzile din Lisabona și care s-a extins apoi și în alte orașe, precum Porto și Braga, atrăgea atenția asupra faptului că nu toată lumea are acces la locuințe.
Primarul Lisabonei, Carlos Moedas, a descris problema locuințelor ca fiind „cea mai mare criză din generația noastră”.
El a făcut acest comentariu în aprilie, în timp ce lansa construcția unui nou complex de locuințe cu chirii accesibile în Entrecampos, care va oferi 152 de locuințe noi.
De asemenea, au fost înființate scheme pentru a-i ajuta pe cei care nu-și pot permite să plătească chirii la prețuri ridicate, autoritățile locale oferindu-se să plătească o treime din costuri, spune consilierul pentru locuințe și dezvoltare din Lisabona, Filipa Roseta.
O treime din centrul istoric al Lisabonei este nelocuită, potrivit geografului și cercetătorului în domeniul locuințelor Luís Mendes, iar cazuri recente sugerează că statul înrăutățește situația.
Printre factorii care au dus la actuala criză imobiliară a țării se numără ceea ce el numește „turistificare” – atunci când creșterea popularității închirierilor de vacanță deturnează casele de la utilizarea rezidențială la cea turistică.
Aproximativ 60% dintre proprietățile din cartierul istoric Alfama din Lisabona sunt acum închiriate pe termen scurt.
În plus, măsurile guvernamentale menite să atragă investițiile străine prin scheme neimpozabile pentru fondurile de investiții, IT-iști și – cel mai important – vizele de aur portugheze.
Programul vizelor de aur a permis investitorilor din afara UE să obțină o viză de reședință în Portugalia pentru a investi, ceea ce ar fi funcționat ca o cale de intrare în spațiul Schengen.
Adesea, ei refăceau o casă, dar aceasta rămânea goală. De multe ori, acele proprietăți erau apoi vândute de nenumărate ori, iar acest lucru a creat o distorsiune pe piața imobiliară și este una dintre cauzele crizei imobiliare.
Ca parte a unui nou program pentru locuințe, guvernul pune capăt vizelor de aur și permiselor de închiriere pe termen scurt, precum și limitării creșterilor de chirie la 2%.
Pentru majoritatea, însă, este prea târziu.