Nu vă fie frică de democrație

de dr. Alex Todericiu

În tumultul politic fără precedent al Austriei începutului de an, spectrul unei posibil cancelar Herbert Kickl, suscită dezbateri intense. Kickl, lider al FPÖ (partidul libertății) la conducerea guvernului ar echivala cu „apusul democrației austriece” este, în esență, o spaimă fslsă, fabricată și întreținută artificial de mass-media. Chiar și cele mai sceptice voci ar trebui să recunoască că arhitectura constituțională și realitățile politice ale Austriei nu permit o astfel de transformare radicală. Austria nu se află pe marginea prăpastiei autoritarismului prin influență suveranistă sau chiar moscovită, ci mai degrabă la o răscruce de drumuri unde direcția viitorului este încă aprig dar democratic disputată.

Românii care trăiesc în Austria nu au de ce a se teme de democrație și urmările ei. Apartenența României la UE și la spațiul de liberă circulație Schengen le garantează drepturile și obligațiile. Conform ultimelor date statistice e vorba de 153.427 persoane la data de 01.01.2024. Comunitatea românească din Austria a înregistrat în ultimii zece ani cea mai mare creștere (+93.700) și reprezintă al doilea cel mai mare grup de cetățeni străini, după cel al nemților. 2023 a fost al doilea cel mai numeros grup de imigranți legali, în creștere cu 19.252 fața de anul precedent și se numără printre cele mai tinere grupuri de populație care s-au stabilit în Austria, având o vârstă medie de 31,8 ani.

Acum aproape 15 ani când aceeași formațiune politică, condusă la vremea respectivă de Jörg Haider, ajungea să formeze guvernul, dorința electoratului austriac provoca supărare și frica mai marilor UE. Austria era și este însă stăpână pe propiul destin și se dovedește și astăzi o țară mică dar stabilă, cu o funționărime loială, bine pregătită și remunerată care-i ține pe politicieni încă-n cârcă și administrează țara previzibil deși datoria publică de astăzi este mare, fapt care-i va aduce Vienei – cât de curând – un cartonaș roșu de la Bruxelles.

Palatul imperial Hofburg din Viena, sediul președintelui federal, a avut iată nevoie de 100 de zile să recunoască Zeitgeist-ul (spiritul vremii) și să-l însărcineze pe tumultosul și controversatul Herbert Kickl, născut 1968, ministru federal de interne în guvernul lui Sebastian Kurz (2017-2019) cu formarea guvernului.

Pe 29 septembrie 2024 partidul suveranist al acestuia, catalogat ca fiind de extremă dreapta, câștiga alegerile parlamentare federale din Austria. Președintele federal Van der Bellen a refuzat inițial să ofere primului clasat șansa formării guvernului, încercând o așa-zisă mare coaliție, formată din trei partide. Demersul a eșuat, lăsând ringul politic vienez liber. Partidul popular, marele perdant, are în persoana avocatului Christian Stocker un nou lider, deocamdată interimar și-și linge rănile, sperând să mai capete totuși câteva ministere mai de soi de la Kickl, după ce i-a adus acestuia masive critici. Acesta ar putea forma un guvern de coaliție și ar putea aduce unele corecții interne semnificative, cel puțin pe două paliere. Programul economic al FPÖ-ul, dacă este ajustat și sprijinit de celălalt partid de centru dreapta ÖVP, condus până mai ieri de Karl Nehammer, ar putea deveni o „ancoră” pentru stabilitatea economică a țării, mai ales în contextul actual al incertitudinii geopolitice în care piața internă ar trebui să țină în șah inflația și să devină mai atractivă pentru investitorii autohtoni și străini care astfel pot crea noi locuri de muncă. Apoi politica privind migrația ar putea deveni un soi de „busolă” pentru mulți cetățeni austrieci, răspunzând astfel unei dorințe larg răspândite de control mai strict și ordine socială. Partidul libertății dorește să pună capăt migrației ilegale, fiind însă favorabil unei UE, înțeleasă ca pe un spațiu funcțional al liberei deplasări pentru toți cetățenii săi, vezi Schengen, o piață comună a muncii, având reguli egale, fără excepții pentru toate țările UE. Oricât de promițătoare ar putea părea aceste convingeri, „handicapul” lui Kickl ridică totuși semne de întrebare. Exagerările lui constante, tonul său vehement și tendința de a se poziționa mai degrabă ca „țap ispășitor” decât ca un lider echilibrat pot fi obstacole care îi pot îngreuna drumul ca șef de guvern. Acțiunea sa din postura de ministru de interne îndreptată împotriva serviciului secret de protecție a Constituției a creat consternare în UE și a fost declarată ilegală. Atitudinea sa ambiguă față de extremele ideologice și relațiile sale controversate cu actori internaționali, precum Federația Rusă, ridică semne de întrebare. Austria ca țară neutră nu va avea însă mai probleme să propovățuiască râvnita pace între est și vest, chiar cu prețul juridic nu tocmai simplu de atins de a-și lua rămas bun deîndată de la participarea sa costisitoare la programul UE de apărare antiaeriană și antirachetă, denumit „Sky Shield”, unde și România e parte. Economia de 2-6 miliarde de euro fiind în programul politic al partidului libertății. Iar la gaura bugetară a Vienei apreciată de presă ca fiind de 19 miliarde de euro, nu-i de colo.

Demonizarea continuă a FPÖ-ului dar și a liderilor săi, încă de la mijlocul anilor 90, atunci când cancelarul social-democrat Franz Vranitzky l-a izolat pe liderul istoric al partidului libertății Jörg Haider, a dat mereu doar rateuri. Rezultatul fiind doar creșterea spectaculoasă în sondaje a extremiștilor. Atunci ca și astăzi, demonizarea cât și combaterea unui partid dorit cu ardoare de electorat prin așa-zise „cordoane sanitare” nu au fost decât un „bumerang” politic, întorcându-se împotriva celor care au adoptat această strategie. În loc să lupte cu armele politice ale argumentelor solide și ale politicilor practice și eficiente, partidele tradiționale austriece, social-democații și popularii (conservatorii) au preferat să-i transforme pe suveraniști într-un „inamic public”. Anatema astfel pusă lui Herbert Kickl și partidului său fiind o greșeală strategică majoră care a dus nu doar la o polarizare și mai accentuată ci și la o creștere a sprijinului popular, care depășește astăzi în sondaje 35% din preferințele electoratului. Dacă partidele așa-zis tradiționale dar și mass-media nu vor abandona această „mascaradă” a demonizării, viitorul ar putea aduce un guvern, format în întregime de către această formațiune. Acesta fiind și motivul pentru care președintele Austriei încearcă, prin târzia însărcinare a lui Kickl cu formarea guvernului, să evite pe cât se va putea soluția alegerilor anticipate. Învățătura este că a trata un partid sau un lider politic care a căpătat un sprijin electoral substanțial ca pe un „paria” a fost și va fi mereu nu doar antidemocratic ci și o greșeală strategică. Herbert Kickl ca și alți lideri europeni aflați în situații similare nu se grăbesc, timpul politic fiindu-le în prezent mai mult decât favorabil.