Centenar 2018 – Satul românesc, sunetul istoriei! O vizită la Muzeul Național al Satului, cât o lecție de viață: ‘România modernă încă iubește costumul popular’

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

Muzeul Național al Satului, un loc al tradiției românești, arată în detaliu istoria poporului român. În anul Centenarului, o vizită la acest obiectiv turistic vă va purta într-o călătorie în timp, care începe la 1936, când muzeul a fost inaugurat în prezența Regelui Carol al II-lea.

Instituția este o creație a folcloristului și sociologului Dimitrie Gusti, care obișnuia să îl numească „sunetul trist al clopotelor istoriei României”.

Foto: Wikipedia

Despre importanța instituției ce purtă numele de Muzeul Satului în cultura românească am stat de vorbă cu directorul general Paula Popoiu și muzeologul Georgeta Stoica, membru al Academiei Române.

B1.ro: În primul rând, ce putem vedea la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”?

Paula Popoiu: Muzeul redă foarte bine viața țăranului român, diversitatea arhitecturii și originalitatea prelucrării lemnului. Veți găsi aici lăcașe de cult, locuințe și anexe, instalații de tehnică populară și meșteșugărească.

B1.ro: Muzeul este o istorie a satelor răspândite pe teritoriul României care s-au format și s-au dezvoltat până în prezent. 82 de ani de istorie a Muzeului Satului. Care este importanța acestei instutuții în București?

Paula Popoiu: Importanța se vede în numărul de vizitatori. Noi reprezentăm în București rădăcina din care ne tragem. La noi vin părinții sau bunicii cu copiii și nepoții pentru a le arăta cum se trăia altădată, să cunoască tradițiile. De altfel, noi organizăm în fiecare vară tabere cu peste 1.000 de copii – ‘Vara pe uliță’ – aici învață ce înseamnă tradițiile, meșteșugurile tradiționale și alte ateliere: de dans, de învățare a obiceiurilor.

Este locul în care noile generații învață altfel despre popor, bunicii și părinți.

Noi nu am încremenit în timp, aici se învață istoria, care se mișcă tot timpul.

B1.ro: Se mai găsesc piese autentice la Muzeul Satului? A trecut aproape un secol de la inaugurarea acestuia.

Georgeta Stoica: Muzeul este un document. 90% dintre construcțiile care există astăzi în muzeu nu le mai găsești pe teren. Totul s-a transformat.

Dimitrie Gusti a zis că vrea ca muzeul să fie unul viu, în care oamenii să vadă exact cum se trăiește. El a dus o serie de țărani din zonele respective, care chiar trăiau în case. A fost un experiment interesant, dar catastrofic pentru patrimoniu. S-a distrus o parte din patrimoniu pentru că a fost folosit. La asta s-a adăugat și faptul că o parte dintre oamenii care au trebuit să se refugieze din Basarabia au fost cazați temporar în muzeu și au locuit în aceste case.

Foto: Wikipedia

B1.ro: Ce ne puteți spune despre ia românească? Este un simbol atât în țară cât și peste hotare. Inclusiv femeile tinere au această aplecare spre ie. Este o piesă vestimentară foarte frumoasă și este și bine promovată. Aș vrea să ne vorbiți despre povestea iei.

Georgeta Stoica: Mi se pare normal să fie atât de purtată. Moda a jucat un rol important întotdeauna, inclusiv la sat. Se caută prin lăzile bunicilor și străbunicilor și se încearcă reconstituirea iei vechi, cu aceeași croială.

Ia este o cămașă care, inițial, a fost până în călcâie de lungă. Partea de jos sau poalele, așa se numește această parte de jos, poate fi tăiată și separată de restul cămășii propriu zise.

Ia cu altiță, așa cum se numește. Multă lume face confuzie și își închipuie că altița este un ornament. Nu este. Altița este o parte din croială a cămășii. Este o parte care se montează pe mânecă, este mai lată ca aceasta și, din cauza aceasta, pe vremuri, sub ea se încrețea și a apărut un alt ornament care se numește încreț, care în zilele noastre nu mai are o funcție și este strict ornamentală.

Pe ie sunt concentrate majoritatea ornamentelor. În primul rând pe mânecă și pe altiță. Sunt concentrate mai multe feluri de cusături, pentru a fi varietate. Cu umbre, lumini, de stai să te întrebi cum le-au știut strămoașele noastre.

Foto: Facebook/ Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

B1.ro: A plăcut extraordinar de mult această piesă vestimentară de a dăinuit atâția ani.

Georgeta Stoica: Da. Dacă inițial se lucra pe pânză țesută în casă, treptat s-a lucrat, în Moldova, pe lână, în sud pe bumbac amestecat cu borangic, iar în final s-a lucrat pe un bumbac creț.

Româncele poartă ii.

În acest context amintim că Ziua Iei este sărbătorită an de an pe 24 iunie. În anul Centenarului, Primăria Municipiului București, prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic, a inaugurat în Noaptea de Sânziene o expoziție intitulată „10 Hori și 10 Hore”, oferind o perspectivă inedită asupra culturii și tradițiilor românești vechi.

Expoziția este deschisă publicului la Salonul Constantin Baraschi din Parcul Regele Mihai I (Herăstrău), până pe data de 29 iunie a.c. inclusiv, programul de vizitare fiind 10:00-18:00. (Detalii AICI)

Foto: Facebook/ Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

În același registru, Primăria Capitalei organizează cu ocazia Centenarului, în perioada29 iunie –1iulie 2018, cea de-a XII-a ediție aFestivalului Internațional de Folclor „Muzici și Tradiții în Cișmigiu”, eveniment ce va avea loc în Parcul Cișmigiu. (Detalii AICI)

B1.ro: Muzeul Satului arată de unde a plecat românul? Putem spune că acesta este trecutul?

Paula Popoiu: Da, dar sunt voci care au spus că este un semn de înapoiere. Nu cunosc istoria adevărată. Nu ne ascundem originea. Este foarte frumoasă.

Viața în mediul rural și obiceiurile rurale au o însemnătate majoră în istoria României. În primele secole ale acestei ere, colonizarea romană a trebuit să aibă un caracter rural, iar înainte de prima jumătate a secolului trecut, XX, mare parte din populația României trăia la sat.

B1.ro: Până unde ați venit cu istoria?

Paula Popoiu: Până la mijlocul secolului XX, anii 1950 – 1960. Am adus și monumente care reprezintă ocupații, cum este cabana silvică. Cred că suntem singurii care avem așa ceva.

Cea mai veche casă este construită în secolul al XVII-lea, iar cea mai recentă aparține secolului al XIX-lea.

B1.ro: Din zilele noastre, ați avea de unde să aduceți o piesă?

Georgeta Stoica: Nu vedem, momentan, utilitatea aducerii în muzeu a unei construcții foarte noi. Se găsește în sate.

B1.ro: Cum au fost aduse toate piesele?

Georgeta Stoica: În 1936 au fost aduse în vagoane, cu trenul. Astăzi le aducem cu mașina. Acum le aducem descompunând monumentul bucată cu bucată. În muzeu îl reconstituim.

B1.ro: Care sunt piesele cu care vă mândriți cel mai mult la Muzeul Satului?

Paula Popoiu: Noi ne mândrim cu tot muzeul, dar în mod special cu cele patru biserici. Suntem singurul muzeu cu patru biserici. Așa cum erau ele în satul de altădată. În special, vorbesc despre biserica Dragomirești, din Maramureș, o construcție din lemn. Amintesc că bisericile din lemn din Maramureș sunt în patrimoniul UNESCO. Sigur, ne mândrim cu asta.

B1.ro: Tot ce e tradițional e bun. Observăm că românii se îndreaptă spre tradiție, inclusiv în ceea ce privește hrana. Cum a evoluat bucătăria tradițională în cei 100 de ani?

Stoica: Avem nostalgia mâncărurilor de altădată. De la zonă la zonă, mâncarea diferă.

La Muzeul Satului se organizează an de an târguri de mâncare tradițională.

Foto: muzeul-satului.ro

B1.ro: Vă așteptați la mai mulți vizitatori anul acesta la Muzeul Satului, mai ales din străinătate?

Paula Popoiu: Anul trecut am fost depășiți de propriile previziuni. Ne așteptam să avem 600 de mii de vizitatori și am avut 800 de mii de vizitatori. Anul acesta îndrăznim să credem că ne îndreptăm spre 900 de mii, ceea ce pentru un muzeu din România este formidabil.

Printre acești vizitatori sunt personalități marcante. Unii dintre ei cer să viziteze Muzeul Satului, nu sunt aduși prin serviciul de protocol.

La Muzeul Satului ne-au vizitat președinți de stat. Anul trecut au fost Emmanuel Macron și soția sa, întâmpinați de președintele Iohannis și Prima Doamnă. Macron s-a îndrăgostit de Muzeul Satului. A și promis că va reveni.

Avem și de la Prințul Charles o scrisoare de felicitare.

Alte personalități care au vizitat Muzeul Satului sunt: Lora Bush, Jill Biden, Regina Paola a Belgiei, Prințul Japoniei, care a plantat aleea cireșilor japonezi.

Foto: muzeul-satului.ro – Președintele Franței și soția sa, în vizită la Muzeul Satului

Foto: muzeul-satului.ro – Laura Bush, soția fostului președinte al SUA, la Muzeul Satului

Foto: muzeul-satului.ro – Altețele Sale Regale Prințul Akishimo și Prințesa Kiko

Foto: muzeul-satului.ro – Vizita Alteței Sale Regale Prințul Charles de Walles al Marii Britanii la Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti” din București

Muzeul Satului este una din principalele atracții ale capitalei României, cunoscută fiind chiar și peste hotare. El este amplasat într-o admirabilă zonă verde, pe malul lacului Herăstrău, adresa sa fiind: Șoseaua Kiseleff nr. 28-30, sector 1, București. Din Parcul Herăstrău există o poartă de acces în muzeu, Poarta Miorița.

Atmosfera se aseamănă mai mult cu cea a unui parc natural decât cu cea a unui muzeu, fiind reconstruite aproximativ toate elementele ce puteau aduce aminte de vremurile de demult și de atmosfera pitorească.

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” și-a obișnuit publicul vizitator cu noutăți în diferite segmente ale activității sale complexe, bogate și variate. Dincolo de patrimoniul de excepție cuprins în expoziția permanentă de arhitectură, aduce mereu în actualitate mărturii ale creației populare, ilustrate cu ajutorul unor țărani anonimi și meșteri populari.

Muzeul mai are și o galerie de artă populară contemporană care reunește în expoziția permanentă, cu vânzare, obiecte realizate de creatori populari contemporani, de artiști plastici, de mici societăți profilate pe domeniul artei populare. Obiectele prezente ilustrează bogăția genurilor creației populare – ceramică, textile, împletituri, lemn, ouă încondeiate, icoane pe lemn și pe sticlă, scoarțe populare, jucării, mobilier, măști, podoabe populare, piese de port, cojoace, pielărie.

Potrivit Wikipedia, instituția a reușit să fie un partener activ în relația cu diferite instituții cu vocație similară cu a sa, din Europa și din alte colțuri ale lumii. De-a lungul anilor, reprezentanții acesteia au acordat sprijin pentru organizarea unor noi muzee și secții de etnografie din țară (Secția de etnografie a Muzeului din Alexandria, a Muzeului Unirii din Alba Iulia etc.). De asemenea, ea a avut un rol fundamental și în realizarea primului muzeu de același profil din Republica Moldova (Chișinău).

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.