Regiunea din sudul Ucrainei, Mikolaiv, înregistrează o criză fără precedent. Oamenii nu au acces la apă, după ce rușii au bombardat toate conductele care aprovizionau orașul, scrie HotNews, citând Radio România Actualități.
Una dintre tevile principale se afla înspre zona Herson, regiune ocupată de forțele armate ale Federației Ruse. Cu toate acestea, in centrul orașului Mikolaiv, pe strada Shefcenco, a fost găsită o sursă de apă potabilă în subteran, singura de unde oamenii se pot aproviziona.
Aproximativ 200 de oameni împart 3 robinete de apă într-un singur loc. Ei vin cu găleți, sticle de plastic, uneori chiar și butoaie pentru a lua apă pentru ei și pentru bătrânii nevoiași.
Посмотреть эту публикацию в Instagram
De asemenea, în jurul acestei surse de apă sunt amplasate corturi umanitare ale Crucii Roșii, World Central Kitchen sau Ukraina Pravda. Reporterul Alexandru Buzică povestește despre Cristina, care are 34 de ani și locuiește în Mikolaiv. Ea a mărturisit cum a făcut rost de apă potabilă.
„Apa vine dintr-o sursă de sub pământ. Totul a fost posibil după ce mai multe organizații au săpat, în ideea că se va găsi apa. Mai mult, această apă poate fi băută.
Noi am avut apă până acum trei zile în case, dar nu putea fi folosită la nimic, era maro. Nu avem gaze, nu o puteam încălzi, ca să scoatem impuritățile.
Acum nu mai e deloc, decât sursa aceasta la mii de oameni. Nu mai avem nici geamuri la case, pentru că au fost sparte din cauza exploziilor. Primarul, alături de alți oficiali ne-au adus pancarte de lemn pe care sa le punem in locul geamurilor, provizoriu.
Avem bombardamente in fiecare seara de mai bine de 7 luni, nu știu cum rezistăm, chiar nu știu. Pur și simplu ne-am obisnuit”, povestește tânăra.
La întrebarea reporterului cum rezistă, tânăra a răspuns zâmbind că s-a obișnuit. Nu pleacă din regiune pentru că este casa ei.
La fel ca ea, sunt sute de mii de locuitori ai acestui oraș din sudul țării. Într-un alt cartier din centrul orașului, unde a căzut o rachetă de tipul S-300, am trăiește Najdia, o femei de 60 de ani, care căra două baxuri cu apă pentru o vecină bolnavă.
„Mă duc cu apa aceasta la o cunoștință, care este nevoiașă și care a rămas singură cu copilul. Până să înceapă războiul, această femeie aceea avea tot ce trebuie, dar după bombardamente nu a mai rămas decât cu hainele de pe ea.
Eu sunt născuta in Rusia, dar sunt de mult timp aici. Nu e corect că se spune că noi iubim Rusia, nu un este corect.
Eu iubesc mai mult Ucraina decât cei care trăiesc aici. Este trist că au invadat, nu e vina noastră”, mai spune femeia.
Pentru oamenii de acolo nu contează de unde sunt, ei se ajută indifferent de toate. Majoritatea jurnaliștilor care merg la fața locului îi numesc eroi adevărați. În fiecare seară orașul este acaparat de sunetul alarmei.
Toată lumea stă cu frică din cauza necunoașterii de unde va veni următoarea rachetă. Cu speranța în buzunar, locuitorii din Mikolaiv așteaptă o nouă zi.