"Ménage à trois" în Himalaya. Doi frați împart aceeași nevastă

Într-un sat izolat din Himalaya trăiește o familie deloc obișnuită compusă dintr-o soție și doi soți. Pentru a păstra o tradiție ancestrală, Tashi Sangmo, la căsătoria sa a fost obligată să devină soție nu doar a unui bărbat, ci și a fratelui mai mic al acestuia, scrie Raw Story.

Deși s-a trezit la doar 17 ani cu doi soți, femeia nu regretă gestul și consideră că este ceva foarte natural. ”Totul este mai ușor pentru că toate bunurile rămân într-o singură familie. Nu trebuie să fie împărțite între mai multe soții, eu sunt singura care se ocupă de ele”, spune Tashi.

Când a devenit mireasă, ea știa că odată cu soțul său care avea atunci 14 ani, îl va primi și pe fratele său mai mic, de 11 ani. Cei trei au împreună trei băieți, în vârstă de opt ani, şase ani şi patru ani.

Locuitorii din Upper Dolpa, care făceau parte din caravanele care legau Nepalul de Tibet, perpetuează schimburile comerciale de altădată, cu ajutorul iacilor, care le aduc sare din Tibet şi orez din câmpiile din regiunea Terai.

Viaţa este simplă dar dificilă, la 500 de kilometri de capitala Kathmandu. La altitudinea la care trăiesc, terenurile arabile oferă puţine resurse.

Instalaţiile sanitare sunt minimaliste, serviciile medicale moderne sunt inexistente, iar femeile muncesc de dimineaţa până seara spărgând pietre în văile aride sau strângând recolta sub un soare nemilos.

Poliandria funcţionează bine atunci când operează o diviziune a muncii între fraţi – unul păzeşte animalele, celălalt o ajută pe soţia sa la muncile câmpului, un al treilea putând eventual să muncească participând la schimburi comerciale.

Căsătoriile sunt aranjate, familia alegând o femeie pentru fiul cel mare şi lăsând fraţilor mai tineri alegerea de a o lua de nevastă mai târziu pe acea femeie.

În anumite cazuri, soţiile participă chiar la educarea viitorilor lor soţi, întreţinând raporturi sexuale cu ei după ce aceştia ajung la maturitate.

Spre deosebire de majoritatea bărbaţilor din Nepal, o ţară conservatoare în majoritate hindusă, soţii care au optat pentru poliandrie se ocupă de sarcinile gospodăreşti, ajută la gătit şi se ocupă de copii. Soţiile administrează banii.

Tradiţional frecvent întâlnită în societăţile de cultură tibetană din Himalaya, poliandria funcţionează şi ca o formă de controlare a naşterilor, în această regiune cu resurse limitate, întrucât o femeie pentru doi bărbaţi procreează mai puţin decât două femei. Multe femei rămân însă celibatare.

În general, familia nu ştie care dintre bărbaţi este tatăl biologic atunci când soţia rămâne însărcinată, dar acest detaliu nu contează: copiii îi spun „tată” atât tatălui lor real, cât şi unchiului.

Acum în vârstă de 30 de ani, Shitar Dorje s-a căsătorit cu Karma, în vârstă de 37 de ani, în urmă cu 10 ani.

Fratele mai mic al soţului ei, Pema, s-a alăturat cuplului lor câţiva ani mai târziu, după ce şi-a terminat studiile în filosofie budistă.

„Dacă ni se întâmplă uneori să fim cu toţii în casă în acelaşi timp, fratele meu mai mare este acela care doarme cu soţia mea”, declară cu multă naturaleţe Pema, în prezent în vârstă de 30 de ani.

„Nu sunt gelos. Nu mă simt afectat atunci când fratele meu este în casă şi soţia noastră este cu el. Dacă aş fi gelos, aş pleca şi m-aş căsători cu altcineva”, a adăugat el.

Mulţi consideră poliandria un fel de asigurare de viaţă pentru femei, în cazul decesului unuia dintre soţii ei.

Potrivit organizaţiei de caritate olandeze SNV, care îşi desfăşoară activitatea de mulţi ani în regiune, speranţa de viaţă este de 48 de ani pentru bărbaţi şi de 46 de ani pentru femei.

În satul Saldang, Thajom Gurung, în vârstă de 60 de ani, şi-a pierdut soţul bolnav de cancer în urmă cu 30 de ani. Însă ea era deja căsătorită cu doi dintre fraţii mai mari ai acestuia şi trăieşte astăzi cu ultimul rămas în viaţă dintre aceştia, Choyocap, în vârstă de 67 de ani.

„Când eram cu toţii în casă, dormeam în patul soţiei mele pe rând şi nimeni nu îşi făcea griji din cauza asta”, îşi aminteşte bătrânul.