Libia sărbătorește în aceste zile dispariția celui care timp de patru decenii a condus țara cu o mână de fier. Însă nimeni din cei adunați să sărbătorească evenimentul nu se așteaptă ca regimul lui Muammar Gaddafi să dispară pentru totdeauna din istoria țării sale.
În spatele valului de bucurie din rândul populației se ascund însă o serie de întrebări importante legate de viitorul țării, care vor fi amânate cel puțin pentru următoarele zile.
De departe cea mai importantă dintre acestea este ce se va întâmpla după ce bucuria eliberării de sub regimul lui Gaddafi va fi trecut.
Despre această problemă vorbește jurnalistul Tony Karon în Time Magazine: „Focul de armă care l-a ucis pe Gaddafi poate fi și semnalul care a dat startul în cursa pentru putere în Libia”, spune acesta.
Atât lumea arabă, cât și Europa de Vest au recunoscut Consiliul Național de Tranziție (CNT) ca o autoritate legitimă pe scena politică din Libia, însă această recunoaștere poate fi privită ca o impunere din afară, decizia venind înainte ca populația să își poată exprima părerea cu privire la transferul de putere și la noua autoritate care ar trebui să îi reprezinte.
Imediat după ce capitala Tripoli a căzut în mâinile rebelilor, principala preocupare a Consiliului a fost aceea de a asigura liniștea și de a-și întări poziția, rezistând atacurilor politice venite din partea grupărilor ce luptau pentru independență.
Acestea din urmă, forțe politice alternative, organizate pe criterii regionale, tribale sau religioase, în funcție de legăturile lor cu Islamul, nu au încetat să critice Consiliul, denunțându-i în repetate rânduri pe membrii acestuia ca agenți ai Vestului.
În urma acestor acuzații, membrii Consiliului au anunțat că se vor retrage din viața politică a țării după ce situația se va liniști, cel târziu până la vară.
Consiliul a subliniat faptul că membrii săi nu vor lua parte la alegerile ce urmează să aibă loc în termen de opt luni de la declararea victoriei.
În ciuda acestei promisiuni, analiștii politici se așteaptă ca luptele politice între grupările rivale de rebeli să înceapă chiar în prima lună de la crearea guvernului provizoriu.
Cu doar o zi înainte de moartea lui Gaddafi, Mahnoud Jibril, prim-ministru interimar, declara pentru Time că urmează să își înainteze demisia ca urmare a luptelor de pe scena politică a țării.
„Am intrat deja într-o luptă politică ce nu ține cont de nimic”, a explicat Jibril situația din Libia.
„Lupta politică cere fonduri, organizații, oameni și ideologii. Mă tem că nu am nimic din toate acestea”, a adaugat tehnocratul libian.
Demisia acestuia fusese deja cerută de liderii comunității islamice, cel mai puternic atac venind din partea lui Ali al-Sallabi, unul dintre cei mai influenți lideri islamici din Libia, susținător al Consiliului Militar de la Tripoli.
Principala problemă este însă moștenire lăsată de regimul lui Muammar Gaddafi.
„Într-o țară condusă până acum de Gaddafi și organizată pe criterii regionale și tribale, întrebarea este cum se vor împărții banii aduși de petrolul Libiei. De exemplu, Irakul este încă măcinat de disputa stârnită în jurul aceleiași probleme, cea a împărțirii resurselor, la opt ani de la alungarea lui Saddam (n.r. Hussein)”, a mai spus jurnalistul american.