Orientul Mijlociu este sub tensiune. Diplomația internațională luptă să evite pe cât posibil un război regional. În Liban, căldura înăbușitoare a verii este depășită de anxietatea locuitorilor.
Bum-urile sonice întrerup zgomotul traficului în Beirut, în timp ce avioanele de război israeliene sparg bariera sunetului pe cerul de deasupra.
Mulți cetățeni străini sunt plecați, ținând seama de sfaturile guvernelor lor. O mulțime de libanezi au fugit și ei.
Alții nu pot pleca – ca bucătăreasa de 30 de ani a unei cafenele la modă: „Traiul în Beirut este ca și cum ai fi într-o relație toxică de care nu poți scăpa”, spune ea, citată de BBC.
„Sunt atașată emoțional. Am familie în străinătate și aș putea pleca, dar nu vreau. Trăim aici zi de zi cu speranța. Și glumim despre situație.”
Ea recunoaște că afacerile au avut de suferit și are tulburare de stres post-traumatic. „Este ca un război rece pentru noi”, spune ea.
Mediatorii internaționali străbat regiunea, lucrând ore suplimentare pentru a preveni un conflict mai larg. Printre ei se numără și trimisul SUA Amos Hochstein.
„Continuăm să credem că o rezoluție diplomatică este realizabilă”, a spus el, „pentru că continuăm să credem că nimeni nu își dorește cu adevărat un război major între Liban și Israel”.
El a vorbit la Beirut miercuri, după ce s-a întâlnit cu un apropiat al Hezbollah, Președintele Parlamentului Nabih Berry.
Întrebat de un reporter dacă războiul poate fi evitat, Hochstein a răspuns: „Sper, cred că da”. Dar a adăugat că, cu cât trece mai mult timp, cu atât sunt mai mari șansele de accidente și greșeli.
Ultima dată când Israelul și Hezbollah au intrat în război, în 2006, acesta a durat șase săptămâni și a provocat pagube majore și pierderi de vieți omenești în Liban.
Peste 1.000 de civili libanezi au fost uciși, împreună cu până la 200 de luptători Hezbollah. Din cei 160 de israelieni uciși, cei mai mulți erau soldați.
Toată lumea e de acord că un nou război ar fi mult mai mortal și mai distructiv.
Și mulți aici în Liban sunt de acord că țara nu își poate permite. Economia este paralizată, iar sistemul politic este disfuncțional.
„Sper că nu va fi un război”, spune și Hiba Maslkhi.
„Libanul nu va putea face față. Sper că mințile înțelepte vor prevala”, spune ea, „și că putem controla o escaladare, astfel încât lucrurile să nu scape de sub control”.
Ea se sperie de fiecare boom sonic. „Dacă aud unul, încep să intru în panică și mă întreb dacă [forțele israeliene] au lovit aproape de casa mea sau au bombardat aeroportul.”
Hiba, care vinde parfumuri pentru a trăi, spune că Libanul a suferit deja destul.
„Zece luni este deja foarte mult timp, suntem distruși din punct de vedere psihologic, ne ascundem în casele noastre”, spune ea.
Din octombrie, Hezbollah și Israel au făcut schimb de focuri, provocând zeci de mii de persoane să fugă de ambele părți ale graniței lor comune și ucigând peste 500 de persoane în Liban, majoritatea luptători. Oficialii israelieni spun că 40 de persoane au fost ucise acolo – 26 dintre ei soldați.
Temeri de un conflict mai larg au fost ridicate la sfârșitul lunii iulie, când o lovitură israeliană la Beirut a ucis un comandant superior al Hezbollah.
Israelul l-a acuzat pentru uciderea a 12 copii într-un atac cu rachetă asupra Înălțimilor Golan, ocupate de Israel, din Siria.
Atacul israelian care l-a ucis pe comandantul Hezbollah Fuad Shukr a atras amenințări cu represalii.
Este deja un război total în Gaza, unde Israelul a ucis aproape 40.000 de palestinieni, potrivit cifrelor Ministerului Sănătății – date pe care Organizația Mondială a Sănătății le consideră credibile.
Gaza este principala preocupare pentru Ayman Sakr. Taximetristul în vârstă de 50 de ani insistă că, dacă va veni un război total, Libanul se va descurca. „Există o anumită îngrijorare, dar ne putem descurca”, ne spune el. „Ne vom apăra. Dacă murim, e în regulă.”
El se grăbește să aducă un omagiu sutelor de luptători Hezbollah care au fost uciși de Israel și liderului grupării armate.
„Salut rezistența și pe cei care au fost martirizați din adâncul inimii mele”, spune el, „și îl salut pe Hassan Nasrallah care ne-a făcut pe noi și pe toți arabii mândri.
Toată lumea este îngrijorată pentru Israel, cum rămâne cu cei 39.000 de oameni pe care Israelul i-a ucis?”
Ayman, care este tată a cinci copii, spune că oroarea din Gaza este de netăgăduit, dar este ignorată.
„Întreaga lume vede copii, femei și bătrâni masacrați în fiecare zi în Gaza, în fața camerelor și nimeni nu face nimic”, spune el. „Copiii oamenilor sunt uciși în fața ochilor lor. Unde este lumea? Cei care tac sunt complici.”