Jurnalul unui bolnav de coronavirus: „Toate îţi trec prin suflet. Şi te temi deodată de moarte”

Mărturiile celor infectați cu Covid-19 de pe patul de spital sunt tot mai relevante pentru cât de dură este această luptă cu virusul invizibil.

Fosta jurnalistă Paula Scâteianu a fost și ea internată din cauza bolii și încă mai este în așteptarea unui test negativ. În cele două săptămâni cât a stat în spital, a ținut aproape zilnic un jurnal de pandemie.

Paula a luat virusul de la serviciu. S-a internat pe 7 iulie, după ce i-au dispărut pe rând mirosul și gustul. Apoi au apărut durerile în piept și tusea. „Am avut o stare nesuferită de oboseală. Apoi nu am mai putut trage aer în piept, să îmi ajungă! Şi mi-am dat seama că oricând, poţi să nu mai fii! E terifiant şi în acelaşi timp edificator. Câte mai am de făcut, de trăit, câte nu am făcut bine şi cât de mult m-am axat pe lucruri neimportante. Atunci, toate îţi trec prin suflet. Şi te temi deodată de moarte”, a scris Paula în jurnalul său de pandemie, potrivit Ziarul de Iași.

A cerut să i se aprindă lumânarea

Nopţile erau la fel de grele ca şi zilele. Se auzeau pacienţi tuşind şi din celelalte saloane. Gemetele bântuiau întunericul în care mai nimeni nu dormea. „Toată noaptea a cerut o lumânare! Are 95 de ani şi e în salonul de alături, asistentele au stat pe rând cu ea toată noaptea, să o calmeze. Nu a dormit tot salonul. Asistentele au plecat dimineaţă epuizate psihic”, a povestit Paula.
Fosta jurnalistă îşi aminteşte cum pe primul pat din salon stătea o altă bunică, din Paşcani. Familia nu voia să o lase la spital la Iaşi, voiau să o ţină acolo, acasă, la spitalul din oraş. “Femeia a semnat declaraţii peste declaraţii, doar să vină la Iaşi.” Păi ce să fac, să mor acasă? Câte zile oi mai avea, vreau să le trăiesc! Eu am vrut aici, la Iaşi, la voi, să mă faceţi bine! Pe 28 iulie e ziua mea, fac 80. Vreau să merg de aici direct la petrecere!”, spune femeia. I-a cucerit imediat pe medici, o iubesc cu toţii. E puternică, cu simţul umorului şi nu o dărâma nimic! 13 ani a mâncat pe brazdă la C.A.P. A băut apă din izvoare, de pe camp, unde dădea cu cana deoparte broaştele şi salamandrele ca să-şi stingă setea. I-a fost tare greu”, a mai scris Paula.

Drama de acasă

În spatele fiecărui pacient care luptă cu boală pe patul de spital se mai ascunde o dramă. Cea de acasă. O frică mare pentru că cei dragi sunt şi ei infectaţi, că nu le face nimeni un test, că sunt asimptomatici şi oricând situaţia poate degenera. Se gândesc la copii, fraţi, nepoţi. Iar în spatele tuturor acestor nenorociri, se mai lovesc şi de stigmatizare, mai spune Paula, care a fost externată cu un test pozitiv. A depășit cele 10 zile și i s-a recomandat să rămână în izolare. Se așteaptă acum ca testul pe care îl va face în câteva zile să fie negativ.