Jean Francois Copé, urmașul lui Sarkozy: Nepotul unui evreu de origine română ar putea deveni viitorul președinte al Franței

Jean Francois Copé, unul dintre cei doi contracandidați la șefia Uniunii pentru o Mișcare Populară, are origini românești, unul dintre bunicii săi fiind evreu din România. Dacă va câștiga bătălia internă în partid, Copé va deveni liderul Opoziției franceze și va fi, cel mai probabil, viitorul candidat la președinția Franței.

La fel ca Nicholas Sarkozy, Jean Francois Copé, născut la 5 mai 1964 la Boulogne-Billancourt la periferia Parisului, poate fi caracterizat drept un „francez cu sânge amestecat„, care a crescut în frumoasele cartiere pariziene, cu un tată medic şi o mamă protectoare, notează AFP.

În timpul primei sale nunți, în 1991, acesta le-a spus invitaților săi că participă la ”căsătoria următorului președinte al Franței”.

Copé, care așteaptă să vadă dacă va fi ales el sau contracandidatul său Francois Fillon în cursa pentru UMP, a povestit istoria bunicului său evreu de origine română, ajuns în Franţa în anii ’20 pentru a scăpa de persecuţiile antisemite, şi de familia sa din partea mamei, evrei francezi din Algeria.

Tatăl său a fost ascuns în timpul războiului de o familie de francezi, pentru a scăpa de arestările naziste.

Şcolit într-un liceu burghez din Paris, student la Ecole nationale d’administration (ENA), membru în numeroase cabinete ministeriale şi cu o pasiune pentru pian, Jean-François Copé a urmat într-un ritm rapid calea elitei franceze, devenind în 1995, la vârsta de 29 de ani, deputat-primar în Meaux, oraş cunoscut din apropierea Parisului.

În afară de Jacques Chirac, în mandatul căruia Copé a fost purtător de cuvânt al Guvernului, Nicolas Sarkozy a avut un rol important în cariera sa. „În politică nu îţi dă nimeni nimic! Nu trebuie să ceri, trebuie să iei!„, i-ar fi spus fostul preşedinte la începutul anilor ’90.

Jean-François Copé a aplicat acest sfat ca la carte: a transformat un post a priori secundar, cel de lider al grupului de deputaţi UMP din Adunarea Naţională, în armă de război politic şi mediatic, înainte de a folosi Adunarea ca tribună pentru postul de secretar general al UMP, funcţie pe care o deţine în prezent.