Pe parcursul următorilor ani Japonia va avea primele sale portavioane după o perioada de 73 de ani în care i-a fost interzisă utilizarea acestei clase de navă, relatează CNN.
Pentru acest scop, Japonia va modifica două nave care până acum au funcționat că port elicoptere.
În plus, Japonia a iniţiat şi un plan pe zece ani pentru achiziţionarea unui număr de 42 de avioane de generaţia a cincea F-35B – o versiune a avionului F-35 capabilă să decoleze şi pe verticală -, cu care să doteze portavioanele.
Nu în ultimul rând, îşi va extinde şi flota de avioane F-35A, un model de asemenea capabil să decoleze pe verticală, însă de pe piste convenţionale. Mai sunt prevăzute şi măsuri de apărare cibernetică şi achiziţionarea de transportoare militare pentru toate cele trei rarmuri ale armatei: navală, terestră şi aeriană.
Pentru toate achiziţiile, guvernul nipon a pregătit un buget de 282,4 miliarde de dolari.
„Datorită schimbărilor drastice ale mediului de securitate din jurul Japoniei, guvernul va lua toate măsurile pentru a proteja vieţile şi bunurile populaţiei japoneze”, a precizat Yoshihide Sugă, secretar-şef al Cabinetului nipon.
Potrivit acestuia, a fost revizuită şi politica de apărare, în cadrul căreia au fost enumerate că potenţiale ameninţări China, Coreea de Nord, Federaţia Rusă, dar şi Statele Unite şi NATO.
Foto: Port-elicopterul JS Kaga, una dintre navele care vor fi modificate pentru a servi drept portavion (sursă foto: hepta.ro)
De ce nu a avut Japonia portavioane până acum
De la al Doilea Război Mondial încoace, Japonia a suferit constrângeri de natură politică cu privire la construirea sau achiziţionarea de portavioane, în principal din partea Statelor Unite. În plus, articolul 9 din Constituţia japoneză interzice utilizarea războiului pentru rezolvarea disputelor cu alte state – o prevedere inclusă tot la insistențele Statelor Unite.
Din aceste motive, timp de peste şapte decenii, Forţele de Autoapărare Japoneze s-au limitat preponderent la exact acest gen de misiuni – adică de autoapărare – sau mai recent, la misiuni de menţinere a păcii în locuri precum Sudanul de Sud sau Mali.
În ultimii ani însă, Japonia a beneficiat de o mai mare flexibilitate politică, atât din partea propriei clase politice, cât şi din partea Statelor Unite. Flexibilitatea a vizat atât tipurile de misiuni pe care armata niponă le-a putut întreprinde (în speţă misiuni de menţinere a păcii), cât și armamentul pe care-l poate deţine.
Această evoluţie a avut loc pe măsură ce a crescut și forţa militară a Chinei, şi pe măsură ce politica ei de expansiune a sferei de influenţă s-a manifestat tot mai agresiv – inclusiv vis-a-vis de Japonia -, dar și în detrimentul unor aliați de-ai Statelor Unite.