Israelul eliberează marţi şi miercuri, în plin deşert, sute de imigranţi clandestini africani,ca urmare a unei hotărâri a Curţii Supreme, relatează AFP, citată de Mediafax.
Aceștia ajung însă în situația în care nu au unde să se ducă, iar în faţa gardurilor de sârmă ghimpată şi barăcilor, libertatea are un gust amar pentru toţi cei care sunt daţi afară, trăgând bagajul după ei şi cu o pătură sub braţ.
„Nu e nimic de sărbătorit! Nu ştim unde să ne ducem, unde vom dormi la noapte”, a declarat Salah, un sudanez în vârstă de 33 de ani, în faţa centrului de retenţie de la Holot, cel mai important din ţară, situat în deşertul Negev (sud).
Există însă și voci care apreciază decizia luată.
Un sudanez de la Darfour, Fissel Sidig Adam, în vârstă de 28 de ani, care a venit în Israel în urmă cu opt ani, îi este recunoscător Curţii Supreme. Dar se aştepta la „mai mult” – la „o adevărată soluţie de la stat, la ajutor, nu doar la cei 64 de shekeli (16,5 dolari) şi la sandviciul pe care ni le-au dat”.
1.178 de persoane urmau să fie eliberate marţi şi miercuri, a declarat pentru AFP Sivan Weitzman, o purtătoare de cuvânt a autorităţii penitenciare.
Aceasta este a treia lovitură dată în doi ani politicii guvernelor succesive de dreapta ale lui Benjamin Netanyahu, care caută să limiteze sosirea imigranţilor, majoritatea originari din Eritreea şi Sudan.
Holot este un centru deschis, în care deţinuţii, liberi în timpul zilei, se prezintă la apel la ora 22.00, declară purtătoarea de cuvânt a autorităţii penitenciare. Ei au dreptul la un stipendiu lunar de 600 de shekeli (135,5 euro), dacă se prezintă la toate apelurile, sumă care scade în caz contrar.
Cei care sunt eliberaţi pleacă după ce iau un mic-dejun, cu alocaţia, eventual reţete, dacă au nevoie de îngrijiri, dar şi cu un document care le restrânge libertatea de mişcare.
La Tel Aviv şi Eilat sunt găzduiţi foarte mulţi imigranţi clandestini africani. Interzicându-le accesul în aceste oraşe deţinuţilor de la Holot, autorităţile caută să-i priveze de un punct de sprijin, să-şi găsească rudele sau chiar un loc de muncă la negru.