La o săptămână de la reluarea ciocnirilor armate dintre principalele facţiuni din Libia, grupuri întregi de infractori şi de extremişti au intrat în luptă, pentru a proteja capitala Tripoli, al cărui regim este susținut de ONU, relatează The New York Times.
În urmă cu o săptămână, Generalul Khalifa Hifter a lansat un atac surpriză care avea obiectivul de a cuceri capitala Tripoli – condusă de aşa-numitul Guvern al Acordului Naţional, un regim susţinut de ONU. De altfel, atacul generalului a şi fost condamnat de Statele Unite şi de ONU.
Deşi Generalul Khalifa Hifter se aştepta la o victorie uşoară, trupele luiau întâmpinat o rezistenţă mai mare decât se anticipase. Iar vineri, au început să vină informaţii potrivit cărora tancurile generalului au început să rămână fără carburanţi – un paradox ţinând cont că Libia este un important producător de petrol.
Foto: Generalul Khalifa Hifter (sursăfoto: Facebook / Khalifa Hifter)
Potrivit The New York Times, rezistența neaşteptat de mare ar fi apărut odată cu intrarea unor grupuri de infractori şi extremişti în rândul trupelor regimului de la Tripoli. Această evoluţie, a pus însă sub semnul îndoielii însăşi legimitatea susţinerii pe care puterile Occidentale au acordat-o acestuia.
Printre entităţile care s-au alăturat forţelor de la Tripoli se numără inclusiv o grupare inclusă de Statele Unite şi ONU în rândul organizaţiilor teroriste. De asemenea, alături de forţele susţinute de ONU şi SUA a intrat şi un lider local cunoscut pentru subminarea stabilităţii Libiei – pe care ONU şi SUA au tot încercat să o stabilizeze. Nu în ultimul rând, a fost raportată şi prezenţa unor grupuri cunoscute pentru traficul de migranţi – preponderent către Europa.
Între timp, estimările ONU cu privire la recent-reluatul conflict indică75 de morţi, 320 de răniţi şi peste 9.000 de refugiaţi.
Foto: Localizarea oraşului Tripoli (sursă foto: Google Maps)
Libia, o sursă de instabilite în Africa de Nord
Până la prăbușirea regimului Gaddafi în octombrie 2011, Libia era un stat puternic centralizat și relativ stabil, o situaţie menţinută de aparatul represiv al dictatorului, de Armată și de sistemul politic creat de el.
Muammar Gaddafi implementând acest sistem pe de o parte pentru a-şi menţine puterea, dar pe de altă parte pentru a anihila diviziunile profunde ale ţării. Libia posedă patru grupuri etnice majore (arabii, berberii, tuaregii și tebo), are doi poli de putere ( Tripoli în vest și Benghazi în est), şi duce o lipsă cronică de terenuri fertile şi de surse de apă. Are o rezervă importantă de petrol de calitate superioară, însă infrastructura este împărţită pe liniile celor doi poli de putere principali: est şi vest – nu există o infrastructură energetică unificată.
Foto: Fostul lider al Libiei, Muammar Gaddafi (sursăfoto: Wikipedia)