Harkov, al doilea cel mai mare oraș din Ucraina, în ruine. Viața civililor pe timp de război: fără medicamente și fără somn (foto/video)
Regiunea Harkov este una dintre cele mai afectate zone din Ucraina. Forțele Federației Ruse nu au încetat să o bombardeze, distrugând locuințele civililor, școlile și spitalele construite și exploatate pe timp de pace. Vezi mai multe poze în galeria foto de AICI.
Ultima zi de pace, prima zi de război
„Până de curând, nu credeam în posibilitatea unui atac. Mulți oameni din Harkov au rude în Rusia și au fost tratați cu respect în țara vecină, vorbind fluent rusă. Eu însumi nu am crezut asta, sincer să fiu. (…) Am doi părinți bătrâni care au deja peste 80 de ani, așa că nu e vorba despre evacuare. Ei nu vor nu suportă un astfel de drum. Cu toate acestea, am reușit să-i transport într-unul dintre satele de lângă Harkov.
Apartamentul era închis, din când în când mai vin să văd dacă mai este intact, astăzi, tocmai, am filmat un oraș gol. Îmi tremură mâinile, de fiecare dată, când mă uit la această barbarie”, a precizat Alexei din Harkov pentru parlament.
Alexei a aflat despre invazia armatei rusești din mass-media. În prima zi de război, bărbatul recunoaște că a fost calm și nu a crezut că acesta va lua amploare.
Fără internet, fără gaz și fără medicamente
Ucraineanul a vorbit și despre condițiile în care este nevoit să supraviețuiască pe timp de război. Bărbatul spune că localnicii se confruntă cu lipsa medicamentelor. Satele fiind cele mai afectate.
Produsele sunt încă disponibile, dar pentru a le cumpăra trebuie să aveți timp de la 7 la 10 dimineața. În sat este apă, pentru că este fântână, dar nu e gaz.
De asemenea, aproape peste tot în regiune nu există internet fix, doar mobil. Există electricitate, dar dacă aceasta va dispărea, oamenii vor rămâne practic rupți de lume, relatează parlament.
„Mă trezesc în zori să iau cumpărături. Apel nominal de dimineață în rețelele sociale cu prietenii și rudele. Apoi îmi hrănesc părinții și merg la muncă. În loc de prelegeri la universitate, lucrez cu un umanitar la un centru de voluntari.
Acceptăm, sortăm, împachetăm, dezvoltăm rute sigure. Apoi încărcăm și livrăm celor care au cea mai mare nevoie. Seara vin acasă și fac apel cu prietenii.
Ajută foarte mult din punct de vedere psihologic. Din fericire, în timp ce toată lumea răspunde, pentru că dacă taci, asta poate, printre altele, să însemne și cel mai rău”, mai spune Alexey.
Bombardamentele sunt tot mai puternice
Alexey recunoaște că nu poate să doarmă și să se recupereze după o zi de muncă. Bombardamentele sunt tot mai puternice, iar sunetul lor îi provoacă frică.
Acesta nu se mai ascunde la subsol. Bărbatul crede că nu poate să-și schimbe destinul și accepta ceea ce i se întâmplă.
„Nici la subsol nu mai merg. Sunt un fatalist într-o anumită măsură. Cred că ceea ce e al tău nu te va ocoli. Dar trebuie să dormi ca să ai puterea de a lucra. La început, nu puteam să dorm, stăteam treaz și auzeam cum tremură pereții și ferestrele. M-am obișnuit, pentru că acum bătăliile sunt aproape continue”, a mai povestit Alexey, pentru pentru parlament.