Grecia, sub amenințarea naționalismului și extremismului. Europa, din nou îndreptată către politica radicală

După eșecul formării unui nou Guvern, se pare că grecii se îndreaptă cu pași repezi către politicile extremiste care au marcat începutul secolului 20, contextul social fiind unul care practic incită către astfel de curente radicale. Așa cum istoria a dovedit, de-a lungul anilor, politica radicală și-a găsit întotdeauna mai mulți adepți atunci când situația economică a fost una dezastruoasă și chiar atunci când orgoliul unei națiuni a fost lezat.

Germania și Rusia reprezintă cele mai grăitoare exemple a modului în care contextul social contribuie la promovarea curentelor extremiste, în aceste două cazuri fiind vorba de nazism și comunism.

În ceea ce privește Berlinul, poporul german, profund rănit după pierderea Primului Război Mondial și lăsat să plătească compensații enorme, a văzut în extremistul Adolf Hitler omul care va reda Germaniei măreție și bogăție. Ambițiile bolnave ale liderului nazist au fost susținute de un popor sărac și dornic de răzbunare.

Externe - 31 oct, 22:36

Explozie în Atena. Autoritățile cred că a fost un act terorist

Dacă vorbim de Moscova, atunci vedem că situația a fost la fel, rușii fiind absorbiți de figura lui Vladimir Lenin, care promitea egalitate unui popor sărăcit, de asemenea, de Primul Război Mondial, dar și de autocrația ultimul său țar, Nicolae al II-lea.

Astfel, paralela socială dintre starea de spirit a germanilor și rușilor, din acea perioadă, cu starea de spirit a grecilor, din zilele noastre, este relevantă și arată că probabilitatea instituirii unui Guvern extremist în Grecia este una extrem de mare.

Totodată, Grecia nu este singura țară a cărei populație pare să se îndrepte către politici mai puțin democratice, o situație similară putând fi observată și în Franța, grație candidatului la alegerile prezidențiale Marine Le Pen, în Ungaria, unde premierul Viktor Orban a demarat propria sa dictatură, în Olanda, unde partidul PVV nu vrea să vadă picior de străin pe câmpurile de lalele sau în Austria, unde nazismul se reîntoarce la origini.

Grecii, între pedepsirea dreptei democratice și acceptarea stângii radicale

Grecia este, din cauza contextului social „favorabil”, cea mai expusă țară către extremism, după ce populația a decis să pedepsească partidele Noua Democrație și PASOK, pentru situația economică critică a țării, prin votarea partidelor radicale, comuniștii care formează coaliția SYRIZA și partidul nazist Gold Dawn.

Deși s-ar putea spune că dreapta a primit o lecție, pe care poate a și învățat-o, grecii s-ar putea să plătească cu vârf și îndesat pentru orgoliul lor, în cazul în care extremiștii ar ajunge să obțină majoritatea în Parlament.

Soarta elenilor se va decide pe 17 iunie, când vor fi organizate alegeri anticipate. Există deja unele sondaje care arată că SYRIZA, coaliția variilor formațiuni comuniste, va câștiga alegerile, în detrimentul partidului Noua Democrație și a stângii moderate, reprezentată de PASOK.

În vreme ce Noua Democrație și PASOK insistă asupra angajamentelor luate față de FMI și UE, respectiv pachetele de ajutor financiar, și asupra măsurilor de austeritate cerute de organismele europene, drept condiții pentru ajutorul acordat Atenei, SYRIZA și Gold Dawn promovează naționalismul și transformarea Greciei într-un stat enclavă.

În cazul unei guvernări a comuniștilor greci, ieșirea Atenei din zona euro și implicit intrarea în faliment este inevitabilă. Deși naziștii de la Gold Dawn nu au șanse la câștigarea alegerilor, totuși, cum s-a văzut în alegerile anterioare (când naziștii greci au obținut 21 de locuri în Parlament), pot strânge destule voturi pentru a obține un număr important de reprezentanți în Parlamentul Greciei.

Totodată, mesajul SYRIZA este pe placul majorității grecilor, un popor profund rănit în orgoliu precum și în buzunar. SYRIZA militează împotriva măsurilor de austeritate și împotriva organismelor europene.

 
Alexis Tsipras, liderul SYRIZA

Nikolaos Michaloliakos, liderul Gold Dawn

Naționalista Marine Le Pen, 17% la alegerile prezidențiale din Franța

Un alt exemplu concret îl reprezintă Franța, unde naționalismul nu a câștigat, însă a demonstrat, în contextul social actual, o creștere importantă, după ce Marine Le Pen, candidatul naționalist la alegerile prezidențiale, a obținut 17%, surprinzând întreaga opinie internațională.

Cu un discurs totalmente împotriva imigrării, îndreptat în special împotriva persoanelor care provin din fostele colonii franceze, precum Algeria, Tunisia sau Maroc, al căror cetățeni imigrează în Franța pe bandă rulantă, Le Pen s-a clasat pe poziția a treia în lupta pentru președinția Franței.

Francezii s-au declarat sătui de imigranții africani care „le fură” locurile de muncă, acceptând un salariu inferior. Marine Le Pen a profitat de tenta din ce în ce mai naționalistă a francezilor și prin călcarea în picioare a democrației europene a convins 17% din electorat.

Ca și în cazul Greciei, sau a celor două țări de tristă amintire de la începutul secolului 20, contextul social joacă un rol crucial în reînvirea naționalismului francez.

Marine Le Pen, liderul Frontului Național francez

Ungaria, sub protectoratul și dictatura premierului Viktor Orban

Analiștii europeni au început să numească evoluția curentă a vecinilor maghiari drept „orbanizarea Ungariei”, grație dictaturii impuse de premierul Viktor Orban.

Motivul principal pentru ca Orban este văzut în Occident ca un dictator este modificarea Constituției Ungariei, care datorită majorității parlamentare deținute de partidul său, Fidesz, și-a permis să controleze tot ce a vrut.

Un exemplu îl reprezintă controlul excesiv al Guvernului asupra Băncii Centrale, subiect care a și stârnit tensiuni între Budapesta și FMI. Instituția financiară s-a ferit să ofere ajutor Ungariei, în contextul unei lipse de independență a Băncii Centrale, asta deși Budapesta avea mare nevoie de banii de la FMI.

Alte prevederi ale guvernării Viktor Orban sunt legate de aspectul vieții private, modificările operate asupra Constituției decretând că embrionul este o ființă vie, astfel interzicând avorturile, și că un mariaj nu poate avea loc decât între o femeie și un bărbat, căsătoriile între homosexuali fiind scoase în afara legii. Toate aceste modificări impuse de Viktor Orban au stârnit îngrijorarea Occidentului, vizavi de amenințările asupra democrației care planează în Ungaria.

Premierul Ungariei, Viktor Orban

Olanda și puternica sa politică anti-imigranți, îndreptată și împotriva României

Olanda este marcată de politica dusă de partidul de extremă dreapta PVV, care prin puternicele sale idei anti-imigranți afectează și interesele României. Conflictul de putere de la Haga a dus la amânarea aderării României la Spațiul Schengen, datorită împotrivirii PVV.

Totodată, premierul liberal olandez, Mark Rutte, nu a luptat împotriva acestei decizii, având nevoie de susținerea PVV pentru a rămâne în funcție. Ironia este că, după ce Olanda a respins aderarea României la Schengen, PVV și-a retras oricum sprijinul acordat premierului, iar Mark Rutte și-a depus mandatul în aprilie 2012.

PVV este un partid caracterizat prin politica anti-imigrație, motiv pentru care s-a opus aderării României la spațiul Schegen, deși toate criteriile au fost îndeplinite. În 2007, formațiunea politică a înaintat o moțiune prin care cerea interzicerea imigrării persoanelor care proveneau din țări musulmane.

Totuși, apogeul a fost atins în 2012, când partidul a lansat o platformă online, numită „Raportul asupra Europei Centrale și de Est„, unde olandezii erau invitați să publice plângeri asupra ilegalităților comise de imigranți din Centrul și Estul Europei în Olanda.

Motto-ul siteului era: „Aveți ceva împotriva persoanelor din Centrul și Estul Europei? V-ați pierdut slujba în favoarea unui polonez, bulgar, român sau în favoarea unui alt est european? Vrem să știm!„.

Geert Wilders, liderul PVV

Austria sub egida lui Jorg Haider, un cunoscut simpatizant al nazismului

Austriacul Jorg Haider, de două ori ales guvernator al regiunii Carinthia, este cel care a repornit motoarele extremismului, în anii 2000, fiind cunoscut drept un simpatizant al nazismului, apelând la xenofobie și antisemitism.

Deși în ceea ce privește viața politică Haider nu a avut o importanță capitală, declarațiile sale au făcut mereu vâlvă în Austria, dar și în străinătate. Partidul condus de acesta, FPO, era clădit pe ideologia pan-germanismului (ideea unificării popoarelor vorbitoare de germană într-o singură națiune), incluzând binecunoscutul naționalism german.

Jorg Haider nu a ratat nicio ocazie de a lăuda nazismul, spunând la un moment dat că cei care au făcut parte din Waffen SS (divizia înarmată a SS-ului) merită toată aprecierea și recunoștința pentru că au făcut parte din Wehrmacht (armata germană).

Principiile naziste anti-musulmani și anti-evrei sunt destul de prezente în Austria și în trecutul mai recent. În 2009, opinia publică austriacă a fost șocată după ce anumite persoane au lăsat un mesaj pe porțile fostului lagăr nazist Mauthausen.

„Progeniturile musulmanilor sunt pentru noi ceea ce evreii au fost pentru părinții noștri. Aveți grijă!„, era scris cu graffiti pe zidurile fostului lagăr.

Jorg Haider, simpatizant al nazismului