Furnicile forțează leii să-și schimbe comportamentul de vânătoare: „Determină cine este mâncat și unde”

Un studiu realizat de cercetători de la Florida University, publicat în Science, relevă aspecte interesante despre modul în care evoluează, chiar în timp real, ecosistemele și factorii care influențează aceste schimbări.

”Acest studiu a oferit o minunată imagine de ansamblu despre complexitatea ecosistemelor și a întărit ideea că și cea mai mică schimbare produce o reacție a întregului sistem”, a declarat Meredith Palmer, an ecologist at Fauna & Flora International.

Studiul relevă interdependența speciilor care fac parte din același ecosistem

Pe zeci de mii de kilometri pătrați din estul Africii, un tip de salcâm (Vachellia drepanolobium) se află în inima ecosistemului, reprezentând 70% până la 99% din totalul plantelor ce cresc în arealul respectiv.

Externe - 05 sep, 07:21

Președintele Chinei, Xi Jinping, promite peste 50 de miliarde de dolari finanțare pentru Africa în următorii trei ani

Acești copacii furnizează nectar furnicilor native de salcâm (Crematogaster spp.), care trăiesc în bulbii țepoși care cresc de-a lungul ramurilor lor. În schimbul hranei primite, furnicile apără copacul de ierbivore, atacând orice intrus suficient de flămând încât să nu țină cont de țepi.

De la începutul anilor 2000, furnicile cu cap mare (Pheidole megacephala), o specie originară din Mauritius, s-au răspândit în cea mai mare parte a lumii subtropicale,  și tropicale, producând un efect în lanț asupra ecosistemelor, încă greu de anticipat.

În Kenya, în zona studiată, s-a constatat că sub impactul invaziei furnicilor cu cap mare, care le atacă larvele, populația furnicilor de salcâm este în scădere, lăsând copacii fără protecție în fața ierbivorelor, în special a elefanților.

Concluzii după trei ani de monitorizare: furnicile au determinat schimbarea dietei leilor

După trei ani de monitorizare, echipa de oameni de știință a ajuns la o serie de concluzii surprinzătoare.

Rămasă fără protecția furnicilor, vegetația din zonă a fost redusă de către elefanți într-un ritm de șapte ori mai rapid.  Cum numărul copacilor și al tufișurilor s-a micșorat dramatic, fără să-și mai poată camufla atacul, populația de lei din zonă a început să aibă probleme în a vâna zebre, ierbivorele având posibilitatea de a-și descoperi mai devreme inamicul.

Surpriza pentru biologi a venit în momentul în care au constatat că populația de lei din zonă nu a avut de suferit, numărul indivizilor rămânând constant, în ciuda faptului că accesul la hrană devenise mai dificil.

Acest lucru s-a petrecut ca urmare a faptului că felinele și-au diversificat dieta. Cercetătorii au descoperit că față de 2003, când zebrele furnizau 67% din hrana necesară leilor, în 202 acest procent a scăzut la 42%. În același interval de timp studiat, numărul bivolilor africani (Syncerus caffer) care au hrănit leii a crescut de la 0 la 42%.

„Aceşti invadatori minusculi determină cine este mâncat şi unde”, a spus profesorul Todd Palmer, co-autor al studiului.

Ce se va întâmpla în continuare?

Biologilor nu le este încă foarte clar dacă această schimbare în dieta populației de lei este una sustenabilă.

„Nu știm ce se va întâmpla în viitor. Pentru lei este mult mai greu să omoare bivoli. Consumă mult mai multă energie în comparație cu vânarea zebrelor și, uneori, bivolii chiar reușesc să ucidă leii în luptă”, , spune Douglas Kamaru, ecologist al vieții sălbatice la UW și autor principal al studiului publicat în Science.

Experții se întreabă dacă numărul bivolilor va scădea dacă leii continuă să-i vâneze sau dacă vegetația, comunitățile de plante și tiparele incendiilor produse accidental în sălbăticie se vor schimba pe măsură ce populația de zebre va crește, având de a face cu o presiune mai mică din partea carnivorelor.

Alții, printre care și Kamaru, cred că se impune studiul al modului în care furnicile cu cap mare se răspândesc în zonă, pentru afla informațiile necesare pentru a le  opri avansul, care în prezent este de aproximativ 50 de metri pe an.

”Trebuie să ne gândim mai mult la ecosisteme ca un întreg, nu să facem observații individuale asupra evoluțiilor diferitelor specii…  Acest aspect ne poate ajuta să anticipăm mai bine efectele unei perturbări sau schimbari. Pierderea unei specii din sistem poate schimba total modul în care va arată acesta”, concluzionează Kaitlyn Gaynor, ecologist, de la University of British Columbia