Fosta țară sovietică care va deveni viitoarea destinație turistică arhitecturală la modă: O minune după alta

Orașul Tașkent e ca și cum ai răsfoi o carte ilustrată de arhitectură plină de exemple de stiluri sovietice brutaliste, orientaliste, moderniste, futuriste și neoclasice. O minune după alta, clădirile din capitala Uzbekistanului sunt adevărate comori pentru iubitorii de design.

Guvernul investește resurse serioase pentru promovarea arhitecturii sovietice

După ce un cutremur a nivelat o mare parte a infrastructurii sale în 1966, Tașkent a devenit un laborator de planificare urbană. Arhitecții au sosit în masă pentru a reconstrui drumuri, blocuri de apartamente, hoteluri, teatre, centre comerciale, stații de metrou și o panoplie de structuri publice care au oferit diferite viziuni ale vieții socialiste progresiste.

Astăzi, noi repere proiectate de firmele de „arhitecți” precum regretatul Zaha Hadid și Tadao Ando sunt în lucru, precum și un „oraș olimpic” care cuprinde cinci locații sportive de ultimă generație pentru Jocurile Olimpice ale Tineretului din 2025.

Dincolo de capitală, orașele Bukhara, Samarkand și Khiva conțin o serie de vechi „toki” (piețe interne), „madrasa” (școli) și „caravanserai” (hanuri) construite pentru comercianții care traversau Drumul Mătăsii.

Acum, guvernul președintelui uzbec Shavkat Mirziyoyev investește resurse pentru a evidenția această bogată moștenire arhitecturală, ca parte a unei campanii de deschidere a fostei republici URSS către lume. Lucrările de conservare a siturilor sale istorice sunt o prioritate de vârf.

„Prin păstrarea și restaurarea acestor comori arhitecturale unice, poziționăm Uzbekistanul ca o destinație culturală globală”, a declarat Gayane Umerova, președintele Fundației pentru Dezvoltarea Artei și Culturii din Uzbekistan (ACDF), într-o declarație pentru CNN.

Investiția, a adăugat ea, va fi plătită „prin creșterea veniturilor din turism, crearea de locuri de muncă, revitalizarea urbană și brandingul cultural, precum și prin păstrarea și reimaginarea moștenirii noastre în această nouă eră”.

Iubit și urât deopotrivă, brutalismul este un curent arhitectural rar

Reimaginarea unei identități colective este o preocupare pentru o națiune care și-a câștigat independența față de URSS abia în 1991. În Uzbekistan, unde 60% din populație are sub 30 de ani, nu toată lumea este îndrăgostită în mod deosebit de vestigiile trecutului său sovietic.

Tinerii uzbeci aleg adesea să locuiască în apartamente în stil occidental și arată spre turnurile strălucitoare din districtul internațional de afaceri, inclusiv întinsul Tashkent City Mall, ca puncte de mândrie.

Inevitabil, modernitatea generică din sticlă și oțel uneori, dar împotriva agendelor conservatorilor. Demolarea emblematicei case de cinema Dom Kino – pentru a face loc unui parc de afaceri – în 2017, în special, i-a îndemnat pe susținătorii patrimoniului la acțiune.

Atragerea vocilor influente din afara Uzbekistanului pentru a promova comorile locale neiubite s-a dovedit, din punct de vedere istoric, a fi eficientă, potrivit lui Ekaterina Golovatyuk, un arhitect, cercetător și co-editor din „Tashkent Modernism” din Milano.

„Nimănui nu i-a păsat cu adevărat de modernismul sovietic până la acea carte a lui Frédéric Chaubin”, a spus ea, referindu-se la cartea foarte populară „CCCP: Cosmic Communist Constructions”, un studiu arhitectural din 2011 a 14 foste republici sovietice, publicat de Taschen.

Jurnalul de călătorie al fotografului francez Chaubin, a spus ea, a stimulat expediții arhitecturale precum catalogul fotografului canadian Christopher Herwig al stațiilor de autobuz sovietice și seria de ghiduri de modernism sovietic de la Garage Museum.