Familiile din Marea Britanie au început să apeleze la băncile de alimente din cauza crizei costului vieții: Unii copii mănâncă atât de puțin încât li se văd coastele

Criza costului vieții are un impact profund dăunător asupra jocului copiilor, părinții care trăiesc din sărăcie alegând să reducă activitățile de agrement ale copiilor, potrivit unui grup de ajutor comunitar din vestul Londrei.

Copiii vor ca părinții lor să fie mai puțin stresați și își pun nevoile pe plan secundar

Susan Rudnik, fondatoarea și directorul general al Latimer Community Art Therapy (LCAT), care oferă psihoterapie prin artă în 16 școli și care administrează un centru comunitar pe domeniul Henry Dickens, a declarat pentru The Indepensent: „Impactul micșorării bugetelor familiilor înseamnă că mulți părinți nu-și permit să își ducă copiii undeva unde nu este gratuit.”

Psihoterapeutul în vârstă de 45 de ani a adăugat: „Părinții stresați sunt mai puțin disponibili din punct de vedere fizic și mental. La rândul lor, copiii vor ca părinții lor să se simtă mai puțin tensionați și astfel își pun nevoile pe plan secundar pentru a nu-i stresa pe mama și pe tata.”

Și așa se face că în fiecare sâmbătă dimineața, înainte ca personalul LCAT să deschidă măcar centrul, copiii se aliniază la ușă, cerând mâncare, după ce nu au vrut să o ceară acasă.

Faye Murray, în vârstă de 42 de ani, mamă a șase copii, care lucrează cu jumătate de normă la centru, a declarat:

„Ei știu că încă nu am deschis sediul, dar nu au luat micul dejun și le este foame, așa că îi invităm înăuntru și le dăm niște fructe și pâine prăjită. Copiii sunt sinceri. Atunci când le este foame, iau mâncarea rapid. Vedem multe astfel de cazuri.”

Pentru foarte multe familii viața a devenit o luptă de supraviețuire de la o zi la alta

Una dintre angajatele centrului spune: „Rămân fără bani cu aproximativ zece zile înainte de a fi plătită la sfârșitul lunii și trebuie să apelez la mama mea pentru a mă ajuta cu lucruri de bază, cum ar fi cumpărăturile alimentelor.

„Am început să merg la o bancă de alimente o dată pe săptămână, deși mă simt puțin vinovată pentru că sunt oameni care au mai multă nevoie.

Le-am spus copiilor că nu ne putem permite haine noi. Nu ne permitem să înlocuim lucrurile – de exemplu, mașina noastră de spălat s-a stricat și am folosit-o pe cea a vecinului nostru până când am economisit suficient pentru a cumpăra una nouă cu 400 de lire sterline. Este un mod de a supraviețui de la o zi la alta, fără niciun fel de rezervă. E stresant.”

Centrul comunitar ajută sute de copii în vremuri dificile

Jessica, în vârstă de 28 de ani, o îngrijitoare a cărei soră în vârstă de șapte ani frecventează LCAT, a declarat: „Locuim în cinci într-un apartament cu două camere și împart o cameră cu sora mea.

Îmi fac griji că, dacă cineva mănâncă prea mult la cină, nu va mai fi suficient pentru toți. Aș prefera ca sora mea mai mică să mănânce.

Nu vrea să ne streseze pe mine și pe mama ei, așa că nu mănâncă destul și a slăbit foarte mult în ultima vreme. I se văd coastele.

Mă asigur că ea mănâncă mai mult și asta înseamnă că eu mănânc mai puțin. Azi am mâncat un cheeseburger de la McDonald’s. Asta e mâncarea mea pe ziua de azi”.