Evoluția războiului din Ucraina reprezintă pentru Taiwan o importantă lecție despre propria supraviețuire în cazul în care Republica Populară Chineză (RPC) decide să invadeze insula cu o populație de peste 24 de milioane de locuitori.
Scenariul unui astfel de conflict este o îngrijorare pentru factorii de decizie de la Taipei încă de când conducătorii naționaliști ai Chinei au pierdut războiul civil împotriva comuniștilor și s-au refugiat în Taiwan în 1949.
Multă vreme, cele două entități au pretins a fi guvernul legitim al Chinei. Taiwanul, sub denumirea oficială de Republica Chineză, și-a creat propria identitate statală, distinctă de autoritatea de la Beijing, cu o democrație consolidată și cu o economie puternică. Beijingul susține în schimb că există o singură Chină și că Taiwanul este o parte rebelă a acesteia.
SUA au protejat până acum Taiwanul de agresiunea chineză, chiar dacă recunoaște guvernul de la Beijing. Un atac chinez ar fi un test pentru puterea militară a SUA și pentru aranjamentele sale diplomatice și politice. Dacă Flota a șaptea din Pacific nu ar lupta în cazul unei invazii, China ar putea deveni peste noapte puterea dominantă în Asia. Aliații SUA din întreaga lume ar ști că nu se pot baza pe angajamentele asumate de Washington iar Pax Americana s-ar prăbuși.
Până acum rezistența acerbă a ucrainenilor oferă taiwanezilor speranța că ar putea face față unui colos precum Armata de Eliberare a Poporului (denumirea oficială a forțelor armate chineze). Pe de altă parte, decidenții de la Taipei sunt îngrijorați de mai multe aspecte: nici sancțiunile teribile impuse de occident și nici înarmarea masivă a Ucrainei nu l-au descurajat pe Vladimir Putin. Mai mult, amenințările nucleare ale Rusiei au blocat SUA să intervină direct în acest conflict, un aspect problematic, având în vedere că și China are armament nuclear.
Dar cum se văd de la Taipei implicațiile războiului din Ucraina asupra tensiunilor care stau să se reverse asupra strâmtorii Taiwan. Am discutat despre acest subiect cu profesorul Hsien-Sen Lin , director al Departamentului de Studii Est-Asiatice din cadrul Universității Naționale Normale din Taiwan.
Profesorul Hsien-Sen Lin consideră că statele occidentale au ignorat încă din 2014 semnalele că Vladimir Putin vrea să obțină controlul asupra Ucrainei și au lăsat ca situația să escaladeze:
“Întrucât SUA și țările europene nu au reacționat puternic și eficient când Rusia a declanșat prima invazie și ulterior a anexat Crimeea prin strategia de război hibrid în 2014, Putin a folosit din nou strategia de război hibrid pentru a invada și a plănui preluarea controlului asupra întregii Ucraine. În a doua jumătate a anului 2021, în eseul său intitulat Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor, Putin a menționat că Ucraina nu este doar o țară vecină pentru noi. Este o parte inalienabilă a propriei noastre istorii. Și, în mod similar, SUA și membrii NATO nu au descurajat concret atunci când Rusia a organizat exerciții militare masive lângă granița cu Ucraina, ceea ce a dus la izbucnirea războiului ruso-ucrainean de astăzi”.
Potrivit profesorului Hsien-Sen Lin, prioritățile pentru Taiwan în contextul războiului din Ucraina vor viza amplificarea eforturilor diplomatice pentru conștientizarea importanței securității în regiune și întărirea capacității militare:
“Având în vedere acest război, în primul rând, Taiwanul ar trebui să-și consolideze capacitatea de a face advocacy la nivel internațional, permițând comunității internaționale, în special țărilor democratice europene, să înțeleagă corect amenințarea militară a RPC împotriva Taiwanului de până acum și de acum înainte și impactul negativ global adus de izbucnirea războiului peste strâmtoarea Taiwan. În al doilea rând, Taiwan ar trebui să întărească imediat apărarea națională împotriva amenințării militare a RPC, cum ar fi creșterea bugetului național de apărare și chiar luarea în considerare a reintroducerii recrutării militare, pentru a demonstra și pentru a face cunoscut RPC și comunității internaționale că, la fel ca ucrainenii, taiwanezii vor lupta pentru patria lor și nu se vor preda niciodată; în mod similar, făcând apel la societatea internațională care nu ar trebui să lase Taiwanul să devină următoarea Ucraină, stopând tragedia invaziei unei entități autoritare într-o țară democratică”.
Acesta susține că strategia Beijingului este de a observa experiențele Rusiei și de a gândi contramăsuri pentru eventualele sancțiuni pe care occidentul le va impune în situația în care RPC decide să invadeze Taiwanul:
“RPC acordă cu siguranță o mare atenție modului în care SUA, țările europene și Japonia abordează problema războiului dintre Rusia și Ucraina, în special în privința sancțiunilor impuse de acestea împotriva Rusiei și în privința sprijinului acordat până acum Ucrainei. RPC intenționează să învețe din aceste experiențe pentru a desfășura contramăsuri împotriva sancțiunilor americane, europene și ale Japoniei atunci când va decide să cucerească Taiwanul prin forță și va căuta cum să le împiedice să sprijine Taiwanul din punct de vedere diplomatic, militar, economic, comercial și financiar. Unii consideră că, decizia și modul în care SUA, țările europene și Japonia abordează problema războiului dintre Rusia și Ucraina va forța RPC să-și reconsidere planul de invadare a Taiwanului și să amâne momentul declanșării unui conflict. Cu toate acestea, RPC va avea mai mult timp pentru a face un plan operațional militar mai mortal de invadare a Taiwanului”.
Pentru a împiedica RPC să preia controlul asupra Taiwanului, SUA trebuie să întărească mesajele că nu va rămâne un spectator:
“Dacă SUA doresc să descurajeze RPC să cucerească Taiwanul prin forță, în primul rând, SUA trebuie să lase RPC să înțeleagă clar că SUA nu permit ca Taiwanul să fie invadat. În al doilea rând, SUA și aliații săi ar trebui să aibă o anumită forță militară pentru a descuraja RPC să invadeze Taiwan. În al treilea rând, pentru a descuraja RPC să invadeze Taiwanul, SUA și aliații săi ar trebui să aibă hotărârea de a folosi forța militară. În al patrulea rând, cel mai important lucru este ca RPC să nu înțeleagă greșit cele trei puncte menționate mai sus. Astăzi, cea mai gravă problemă este că RPC este prea încrezătoare în puterea sa – de exemplu, diplomația lupului războinic adoptată de RPC este o demonstrație a încrederii excesive”, consideră profesorul Hsien-Sen Lin.
Acesta consideră că pentru SUA, provocarea va fi să întărească și mai mult puterea de descurajare a RPC, în special solicitând ajutorul și sprijinind Japonia:
“În martie 1996, SUA au trimis două grupuri de luptă ce au însoțit două portavioane în zona mării de lângă Taiwan, arătând forța militară și hotărârea de a descuraja RPC să atace Taiwanul. Având în vedere acest lucru, RPC a scris deja scenariul în care SUA și aliații săi, în special Japonia, vor apăra Taiwanul împotriva unui atac direct al armatei RPC și adaugă acest scenariu în planul operațional militar.
RPC a condus implementarea strategică a Anti Access/Area Denial (A2/AD) din martie 1996. Unii cercetători americani contestă faptul că descurajarea RPC de a ataca Taiwan este o ambiguitate strategică sau că îi lipsește claritatea strategică; cu toate acestea, nu este necesar să se dispute acest subiect.
Pentru RPC, strategia SUA de a descuraja RPC este foarte clară și nu este nevoie ca SUA să facă o declarație politică intenționată pentru a irita RPC (claritatea strategică). Pentru SUA, cel mai important lucru este să întărească și mai mult puterea de descurajare a RPC, în special solicitând ajutorul și sprijinind Japonia să își consolideze puterea militară și să lase RPC să înțeleagă clar că SUA, aliații și partenerii săi sunt hotărâți și capabili să descurajeze RPC de a invada Taiwanul”.