Migrația necontrolată poate fi un transfer de populație, dacă e pașnică și consimțită, sau o invazie, dacă vine înarmată. Indiferent care este varianta valabilă în aceste ultime luni, rezultatul este doar unul singur: o Europă neeuropeană. Viitorul se anunță sumbru. Criza imigranților este abia la început, iar valurile succesive ce vor urma ”vor face din brambureala de astăzi un exemplu de ordine cristalină”, susține Traian Ungureanu într-un editorial pentru Adevărul.
Europa se încăpățânează să trateze acest val de imigranți asemenea unei inspecții neanunțate, care îi premiază pe sfinți și îi pedepsește pe incorecții politic. Estul refuză cotele permanente și obligatorii de imigranți inventate de Merkel și Hollande, motiv pentru care statele din această regiune au devenit ”o colecție de state repetente, condusă de primitivi irecuperabili. Asta confirmă, mai departe, noua definiţie a Uniunii Europene care e, acum, acea organizaţie compusă din Germania şi Franţa plus 26 de state nedemne de Franţa şi Germania”, susține Ungureanu în editorial.
Dar criza imigranților vine pe fondul unei dezaprobări pe care Vestul european oricum o manifesta față de Est. Iar păcatele sunt consistente. Estul nu vrea să accepte tutela rusă, dar refuză și să fie ostaticul ipocriziilor liberale, adică ”al acelei deschideri admirabile care permite campionilor libertăţii să dea lecţii de virtute şi, în acelaşi timp, să alerge după afaceri cu Putin”.
Migrația a măturat instituții, agenții și silozuri de reglementare croite pe ideea că lume a devenit mult prea civilizată pentru a mai recurge la forța armelor. Totuși, contrar a ceea ce cred ”idealiștii de carton”, lumea nu și-a pierdut vechile obiceiuri.
Nu trebuie ignorat faptul că valul uman venit pe Mediterana nu e nici prost, nici de capul lui, ci are chiar un plan. Este deci o migrație cu destinație.”Altfel spus, nu vrem doar să fim primiţi în casă. Vrem în sufragerie. În Germania, Scandinavia şi Marea Britanie, unde asistenţa socială e grasă şi frumoasă. Apariţia acestui curent la porţile Europei a produs panică”, continuă Traian Ungureanu.
În fața acestui val uman, cancelarul german a revocat orice regulă și a început să ceară solidaritate europeană în forma unor cote. Iar cei care refuză cotele sunt ”o cireadă nerecunoscătoare. Adevărul e că sistemul de cote e exact ce e: un mecanism de distribuit egal eşecul politic european”.
Trebuie remarcat, de asemenea, că solidaritatea europeană pare a fi obligatorie doar când tună dinspre Berlin. ” Esteuropenii s-ar putea întreba unde a fost numita solidaritate europeană cînd Rusia a decis să calce Georgia şi apoi Ucraina, cu gîndul de a lua iar în gazdă Estul Europei? Partea încă mai stupidă a sistemului de cote bîlguit înălţător la Paris şi Berlin e componenta sinucigaşă. Cu cote calculate meticulos, Europa se transformă într-o parcare globală. Planul Merkel-Hollande e, pur şi simplu, o invitaţie la migraţie. Sau, cum vom înţelege curînd, planificarea invaziei. Din Libia pînă în Siria şi mai departe, traficanţii de persoane toastează probabil pentru Merkel şi Hollande. Scapă cine poate şi rămîne european doar cine se închide în casă cu Platon în braţe”, mai scrie Traian Ungureanu în editorial.
Actuala criză a imigranților nici nu poate fi comparată cu enorma criză a refugiaților de după al Doilea Război Mondial. Alții spun că Europa este datoare pentru că s-a amestecat și a răscolit cu bombe mușuroaiele Orientului Mijlociu. ”Ar trebui să ne amintim că aceleaşi personaje care înfierează, acum, militarismul occidental, reproşau, atunci, Occidentului că nu înlătură tiraniile lui Gaddafi, Mubarak şi Assad. Bineînţeles, plecînd de la premiza sacră şi tembelă după care democraţia clocoteşte şi abia aşteaptă să se reverse asupra lumii arabe. Tiranii au fost tocaţi din aer. În locul lor n-a apărut onorata societate civilă care domneşte mai departe pe facebook, ci tăietorii de capete care strălucesc pe youtube, plus o gaură în locul Libiei cu peronul pe partea germană. Pe acest coridor înaintează spre Europa toate seminţiile Africii şi lumii arabe”.
Europenii ar mai trebui să observe câteva lucruri. Un prim aspect ar fi acela că valul pornit din zone ostile Europei vor face măcar în parte joncțiune cu ghetourile urbane de musulmani care refuză integrarea și acceptă doar asistența socială necondiționată. În al doilea rând, ar trebui remarcată și situația materială a multora dintre migranți, care au venit cu telefoane mobile, cărți de credit și mii de euro pentru a-i plăti pe traficanți. ”Migraţia vine dintr-o lume care a început să trăiască mai bine. Nu îndeajuns de bine pentru a se fixa acasă, dar suficient pentru a-şi plăti plecarea din Etiopia spre Bavaria. Consensul luminat a crezut că progresul economic produce stabilitate. E pe dos. Primele semne de mai bine produc valuri umane în căutare de şi mai bine”, mai susține Ungureanu.
Fără îndoială, adevărații refugiați trebuie primiți, dar nu se știe cum vor fi identificați aceștia printre nenumărații imigranți. Mai mult, expulzarea imigranților economici nu va rămâne decât o vorbă fără sens. ”Imaginaţi-vă un transport de refuzaţi, filmat şi preluat de reţelele media. Vestea proastă e că Michel Houellebecq nu e autor de science fiction, ci un romancier depăşit de evenimente. Vestea bună nu e”, încheie Traian Ungureanu editorialul.