Până ca pandemia generată de noul coronavirus să genereze, în vremurile noastre, sute de mii de morţi la nivel mondial, au existat, pe acest Pământ, mai multe epidemii care au luat viaţa a milioane de oameni.
Una dintre aceste boli, care a determinat şi ea sute de victime, este epidemia de dans. Ce înseamnă asta? Chiar dacă sună hilar, afecţiunea a afectat foarte mulţi oameni, în secolul al XVI-lea. Femeile şi bărbaţii dansau necontrolat până la moarte, din cauza epuizării fizice.
Totul a început într-o dimineaţă din iulie 1518, când o femeie pe nume Frau Troffea a ieşit pe străzile din Strasbourg, Franţa, şi a început să danseze compulsiv şi frenetic. Nu s-a mai oprit din aceste mişcări pe ritmul unei muzici pe care doar ea o auzea, în capul ei, timp de 6 zile, după care a decedat.
Femeia arăta de parcă era posedată, dar nu se putea opri, pur şi simplu, din dans. Uşor-uşor, după ea au urmat în stradă, în următoarea săptămână, cel puţin 30 de oameni, care şi ei au dansat necontrolat până la epuizare şi moarte. S-a ajuns, în maximum o lună, până la 400 de victime ale acestui dans inexplicabil şi letal.
La începutul lunii septembrie 1518, febra dansului a încetat. Specialiştii de atunci, dar nici cei de acum, n-au găsit nicio explicaţie plauzibilă şi ştiinţific valabilă pentru epidemia de dans. S-a crezut că a fost declanşată de consmumul ciupercilor cu ergot, versiunea organică a LSD-ului. Dar este puţin probabil, pentru că acea ciupercă îngreunează mişcarea.
Alte explicaţii ar fi că „dansatorii” erau membrii unui cult eretic şi că astfel îşi exprimau ei apartenenţa la acest „club”. O altă justificare a epidemiei de dans ar fi isteria de masă. Adică oamenii au fost atât de afectaţi psihic după perioade de foamete, boli şi crize multiple, încât totul a culminat cu o psihoză masivă: epidemia de dans.
Se pare că un număr mic de episoade de dans compulsiv au mai existat în Europa şi înainte de anul 1518.