Directorul de editoriale Le Monde, Alain Frachon: „Este periculos că printr-un decret se pot restrânge puterile Curții Constituționale”

Editorialul Le Monde de săptămâna trecută, intitlulat „România contra Europei?” a stârnit ample reacții la noi în țară. Președintele interimar, Crin Antonescu, a declarat că marile publicații internaționale s-au contaminat între ele și publică informații neadevărate. De asemenea, premierul Victor Ponta a declarat că este convins că articolele din presa străină fie sunt plătite, fie cei care le scriu habar nu au despre realitatea din România.

„Cine a scris articolul din Le Monde ori a fost plătit ca să scrie ori habar nu are despre ce se întâmplă în România. Am auzit că sunt tancuri pe străzi, că arestăm judecători. Să le fie rușine celor din București care au trimis aceste mesaje. Se profită cumva de ignoranța referitoare la România”, a declarat Ponta.

În articolul Le Monde se atrăgea atenția că, printr-o lovitura de stat aparent legală, premierul Victor Ponta atentează la statul de drept și la democrație.

Pentru a lămuri situația, B1 TV a obținut în exclusivitate un interviu cu directorul departamentului de redactare a editorialelor, Alain Frachon.

Ca urmare a editorialului apărut în urmă cu o săptămână, editorial intitulat «  România, împotriva Europei ?», apele s-au agitat destul de tare la Bucureşti. Acest articol a fost printre cele mai citite de pe site-ul Le Monde, în mare parte de către români, bineînţeles. Ei bine, proaspătul prim-ministru, Victor Ponta, v-a acuzat într-o apariţie televizată, citez: «  autorul articolului ori a fost plătit, ori nu ştie nimic despre România». Ce răspundeţi la asta?

AF: „Îi răspund foarte simplu: dacă editorialul a provocat o asemenea reacţie de indignare înseamna că, pe undeva, ne-am atins ţinta în plin! În primul rând, cel sau cea care a scris acest editorial a făcut-o cu ajutorul departamentului internaţional, al biroului european al acestui departament, împreună cu oamenii care urmăresc îndeaproape evenimentele din România şi din Europa, în general, precum şi cu sprijinul biroului de la Bruxelles care se ocupă de Uniunea Europeană… . În al doilea rând, bineînţeles că autorul a fost plătit! Într-adevăr, el este salariat în cadrul grupului Le Monde şi aceasta este activitatea sa principală pentru care, în mod absolut normal, este plătit. Este singura informaţie exactă din cele spuse de primul ministru în legatură cu acest editorial”.

Deci este vorba despre ziarişti de la dvs. care cunosc foarte bine realităţile vieţii cotidiene – politice şi sociale – din România  ?

AF: Să ştiţi că jurnalismul te învaţă o anumită formă de umilitate. Cu alte cuvinte, a pretinde să cunoşti foarte bine o situaţie dată, fie că este vorba de Franţa sau de străinătate, nu reprezintă neapărat o calitate pentru a fi un bun jurnalist. Trebuie să ne păstrăm modestia. Dar să zicem că este vorba de cunoscători ai situaţiei, da!”.

Preşedintele interimar de la Bucureşti, domnul Antonescu, a reacţionat şi el la editorialul dvs, afirmând că asistăm în presa internaţională la un fenomen de contagiune. Citez: «Le Monde se inspiră din Frankfurter Allgemeine Zeitung şi apoi, Washington Post copiază de la amândouă cotidienele». Ce părere aveţi? Este justă afirmaţia? Sentimentul nostru este că avem de a face cu o acuză gravă adusă unui cotidian respectat în lumea întreagă…

AF: „Să ştiţi că există reflexe de acest gen în presă, este adevărat. Există contagiuni şi uneori chiar un spirit de turmă, în presă. Dar nu pentru asta am scris acest editorial.

Am scris acest editorial după tot ce ni s-a povestit despre cele întîmplate în România, dupa ce am sondat mai ales la Bruxelles, instituţiile europene, fie că este vorba de Comisie, de reprezentanţii permanenţi ai Consiliului sau ai Parlamentului European! Asta ne alertează! Asta ne alarmează! Evident că ajută faptul că există un articol, ici-colo, în presa straină, fiindcă ne atrage atenţia  : «Uite! se întâmplă ceva important în România!» dar corespondentul nostru ne alertase deja. Să sunăm la Bruxelles… biroul de la Bruxelles verifică pe lânga Comisie, se duce să stea de vorbă cu oamenii de la Parlamentul European şi cu reprezentanţii lor permaneţi, cu preşedenţia permanentă a Consiliului! Aşa se întâmplă lucrurile în realitate. Aşa lucrează ziarele  ! Nu se copiază unii pe alţii chiar dacă, este adevărat, există din când în când acest fenomen de contagiune între ziare şi în media în general. Dar daţi-mi voie să vă spun că este acelaşi lucru şi în politică, unde există fenomene de contagiune între ideile politice ale unora şi altora. Politicienii îşi pot spune: «iată, trebuie să privim acest subiect mai îndeaproape fiindcă s-ar putea să devină important» Asta este. Aşa e viaţa! Asta este viaţa intelectuală, viaţa ideilor şi chiar viaţa democraţiei!”.

Dle. Frachon, toată presa este preocupată de ce se va întâmpla în România în zilele şi lunile următoare. O parte a presei a subliniat faptul că Le Monde este un cotidian mai degrabă de stânga şi că a fost nu numai important, ci şi foarte grav faptul că Le Monde a decis să publice pe prima pagină un editorial atât de puternic.

AF: „Trebuie să vă precizez ceva: editorialele sunt întotdeauna pe prima pagina! Ieri am avut unul, astăzi altul şi mâine încă unul… . Deci nu faptul că vorbeam despre România ne-a determinat să-l punem în prima pagina… . Toate editorialele sunt pe prima pagină.

În al doilea rând: stânga, dreapta, nu contează… Părerea noastră este că Uniunea Europeană nu este doar o piaţă uriaşă. Şi mai credem că, dimpotrivă, dacă Europa devine ne-populară – în vreme ce noi credem cu tărie în proiectul de integrare europeană – deci dacă Europa devine ne-populară este tocmai din cauză ca ea nu este altceva decât o mare piaţă! Noi credem că Europa este un club al democraţiei şi că acest lucru este liantul fundamental. Şi dacă acest liant este absent, atunci proiectul se va dezintegra şi va deveni din ce în ce mai ne-popular… Deci că e stânga, că e dreapta, nu mai contează! S-a mai întâmplat în trecut ca anumite ţări să nu aibă un comportament suficient de democratic şi Europa a reacţionat. Şi noi am fost de fiecare dată alături de ea! Fie că a fost vorba de Austria sau de Ungaria. În cazul României, nu faptul că este vorba despre un guvern de stânga este ceea ce ne-a şocat, ci două aspecte extrem de precise! Două aspecte care ne-au şocat! Nu este vorba deloc de faptul că există acum o procedură de destituire a preşedintelui de către parlament care trebuie confirmată prin referendum. Nicidecum! Este vorba de două aspecte precise  :

Primul este faptul că, printr-un decret sau printr-un vot al majorităţii simple, se pot restrânge puterile Curii Constituţionale!! Acest lucru ni se pare foarte periculos şi reprezintă pentru noi debutul unei presiuni asupra independenţei justiţiei în România. Asta este primul punct.

Al doilea punct este că, prin acelaşi tip de proceduri, se poate îngrădi o instituţie care are un rol cheie – pe care noi aici o numim «mediator» şi pe care dvs. o numiţi altfel (n.r.: avocatul poporului) – dar care deţine un rol cheie în buna funcţionare a instituţiilor, cu alte cuvinte, care permite existenţa puterii şi a opoziţiei, ceea ce reprezintă esenţa însăşi a democraţiei.

Aceste două aspecte sunt singurele care ne interesează! În rest, oricare ar fi culoarea politică, ne este egal. Dar aceste două aspecte ni s-au părut extrem de semnificative. Şi iată că, nu ne-am înşelat, pentru că ce s-a întâmplat a doua zi după editorialul nostru? Ei bine, domnul Ponta i-a scris o scrisoare domnului Barroso, preşedintele Comisiei Europene. Şi ce scrie domnul Ponta în această scrisoare? Îi dă garanţii exact pe tema acestor două aspecte; îi spune că imediat după ce actuala etapă politică se va fi încheiat, noua majoritate se va preocupa de a reveni asupra acestor două probleme pe care le menţionam în editorialul nostru.

Daţi-mi voie să cred că nu ne-am înşelat prea tare şi că am avut dreptate atunci când am atras atenţia asupra acestei chestiuni şi asupra modului în care se desfăşoară viaţa politică din România”.